Cinci muncitori au murit luni și alți patru au fost grav răniți într-un accident la o mină din micul sat asturian Degaña. Tragedia a readus Spania, pentru un moment, la o realitate aproape uitată și cutremurătoare. Investigația tribunalului din Cangas del Narcea va trebui să determine în profunzime circumstanțele accidentului, dar primele ipoteze indică o explozie de gaz grizu, un gaz inflamabil care a fost dușmanul istoric al minerilor și, prin urmare, obiectul unora dintre principalele măsuri de siguranță în puțuri.

Trebuie să ne întoarcem în 1995 pentru a găsi o tragedie mai gravă în mineritul asturian (14 morți într-un puț din municipiul Mieres) și în 2013 la nivel național (șase morți în localitatea leoneză Santa Lucía). Ambele cazuri au fost explozii de gaz grizu.

Siguranța absolută nu există, și cu atât mai puțin într-o profesie atât de periculoasă precum mineritul. Dar tocmai de aceea este necesar ca investigațiile, care vor dura, să ofere toate răspunsurile la întrebările legitime pe care și le pun nu doar asturienii și leonezii — din această provincie proveneau cei cinci decedați —, ci și toți spaniolii. Iar primele întrebări sunt cum a putut avea loc explozia, deoarece de mult timp există tehnologia necesară pentru a preveni prezența gazului grizu într-un puț, și cu ce protocoale de siguranță lucrau cei nouă muncitori.

De vara trecută, compania Blue Solving deținea două licențe pentru a lucra în mină — aproape fără activitate din 2018 — care nu includeau extracția de cărbune pentru comercializare. O autorizație îi permitea să investigheze prezența unui tip de mineral susceptibil de extracție viitoare; cu a doua licență putea îndepărta fier vechi și alt material de la etajul al treilea al vechii exploatări, exact unde a explodat gazul. Mina a trecut o inspecție de rutină în septembrie, în care nu s-a detectat nimic anormal. Este în interesul propriei companii să contribuie pe deplin la clarificarea celor întâmplate.

Șocul provocat de un accident de asemenea dimensiuni trebuie să ducă la solicitarea tuturor responsabilităților necesare, dar, în egală măsură, interpelează companiile și administrațiile să realizeze o necesară muncă de supraveghere. Nu este o activitate reziduală. Mineritul a revenit în prim-plan din cauza nevoii Europei de a extrage minerale strategice în actualul scenariu geopolitic, și este sectorul care înregistrează cei mai mulți decedați în raport cu numărul său de angajați (27,7 la 100.000 de ocupați, mai mult decât dublu față de al doilea sector). Are dreptate vicepreședinta și ministrul Muncii, Yolanda Díaz, când subliniază că «nimeni nu poate muri așa» în secolul XXI, iar evitarea acestui tip de decese este tocmai una dintre cele mai mari obligații ale tuturor celor implicați.

Când în lume pare că nu există altă economie decât cea a capitalismului financiar, a domeniului digital și a marilor companii tehnologice, explozia unei mine ne amintește că mulți muncitori continuă să moară la locul de muncă. Au fost aproape 800 anul trecut în Spania, cu 10,4% mai mult decât în 2023 și al doilea cel mai grav bilanț din seria istorică. Munca demnă și munca sigură trebuie să fie indisolubil legate. Prevenirea și siguranța la locul de muncă trebuie să fie prioritare pentru companii, administrații, agenți sociali, atât pentru o lume a muncii în continuă schimbare, cât și pentru ocupații cu secole de istorie.