În câteva cuvinte
Artiști sudanezi, inclusiv pictori și muzicieni, forțați să fugă din calea războiului civil din Sudan, găsesc refugiu și o nouă sursă de inspirație în Nairobi, Kenya. Sprijiniți de inițiative internaționale, ei își reconstruiesc viețile și carierele artistice, adaptându-și arta la noile realități și experiențe din exil.
Waleed Mohammed (25 de ani) era dispus să riște totul pentru a-și recupera opera, blocată într-o clădire veche din inima Khartoumului, în plin epicentru al războiului din Sudan, care a început în aprilie 2023. În micul său studio lăsase documente cruciale, precum pașaportul, dar și toate lucrările sale, rodul anilor de muncă. Abandonarea lor, povestește Mohammed, nu era o opțiune pentru el. De aceea, la un an după izbucnirea conflictului, a luat ceea ce acum numește decizia «cea mai stupidă» din viața sa.
«Am contactat un membru al Forțelor [paramilitare] de Sprijin Rapid [RSF] pentru a mă duce la studio. Străzile erau complet pustii, nu se vedea țipenie de om. Când am ajuns la clădire, nu-mi venea să cred ochilor: un grup de rebeli era postat la ușă, blocând intrarea», explică el. Mohammed a răscolit hârtiile pe care le-a găsit împrăștiate pe jos, sperând să recunoască ceva familiar, dar în cele din urmă a plecat cu mâinile goale. «Am avut noroc, putea fi mult mai rău», spune el, amintindu-și cum a fost arestat și eliberat câteva ore mai târziu.
Doar o lună mai târziu, în iunie 2024, Mohammed a aterizat la Nairobi datorită Inițiativei Martin Roth (MRI), un program comun între Institutul pentru Relații Externe din Germania (IFA) și Institutul Goethe, care sprijină artiștii din zonele de conflict ce caută protecție în străinătate. Datorită sprijinului lor, Mohammed a putut scăpa din Sudan pentru a începe o nouă viață la Nairobi, unde locuiește de nouă luni.
Printr-o colaborare între The Rest — un colectiv de artiști sudanezi fondat de curatorul Rahiem Shadad — și Institutul Goethe din Nairobi, Mohammed și alți patru artiști au primit 6.000 de euro de la MRI timp de șase luni pentru a-și reconstrui viețile departe de gloanțe. Cristina Nord, directoarea institutului, povestește că acest program «i-a ajutat să își creeze rețele, în special pentru cei care vin din Sudan, o țară care în prezent nu le oferă nicio perspectivă».
Descris de Națiunile Unite drept «cea mai mare și mai devastatoare criză de strămutare, umanitară și de protecție din lume», conflictul dintre Forțele Armate Sudaneze și RSF a cauzat sute de mii de victime, între morți și răniți, și a strămutat peste 12,6 milioane de persoane, mai mult de un sfert din populația sa. Potrivit Comitetului Internațional al Crucii Roșii, doi din trei sudanezi nu mai au acces la îngrijiri medicale.
Un refugiu
La câteva luni după izbucnirea războiului, Nairobi a devenit un refugiu pentru zeci de artiști sudanezi obligați să-și oprească munca — deși marea majoritate a sudanezilor din Kenya, 12.595 conform ultimelor date Acnur, se află în taberele din Daadab și Kakuma. Capitala țării nu mai este doar un refugiu, ci s-a transformat într-o sursă de inspirație, un loc unde artiștii au descoperit o nouă scenă artistică vibrantă.
«Îmi amintesc o experiență la Galeria de Artă din Kibera care m-a mișcat profund: arta și comunitatea erau literalmente conectate, publicul discuta despre lucrări și ambele păreau să facă parte una din cealaltă. În Sudan nu există această legătură atât de puternică cu comunitatea», explică din propria experiență Huzifa Siddig, un pictor de 24 de ani care a ajuns la Nairobi cu două săptămâni înaintea lui Mohammed, prin același program. Acum, ambii împart o casă și au propriile studiouri în cartierul Kilimani.
Pereții studioului lui Mohammed sunt plini de fotografii: apar unchii săi, frații săi, tatăl său, mama sa. Există și anonimi, oameni pe care Mohammed nu-i cunoaște, dar în care găsește inspirație: «Fotografia m-a însoțit toată viața, în special imaginile vechi și alb-negru ale lui Rasheed Mahdi [fotograf sudanez]». Înainte de conflict, explică el, nu pictase niciodată nimic legat de război. «Dar asta s-a schimbat din cauza a ceea ce am trăit în timpul călătoriei mele migratorii. Acum reiau ceea ce făceam în Sudan, tot ce am pierdut în acea clădire. Mă interesează în continuare fotografiile vechi, dar le transpun într-un mediu complet nou, încorporând bumbac în piesele mele».
Studioul lui Siddig se află în camera alăturată celei a lui Mohammed. O mână de decupaje de hârtie, zeci de pânze colorate împrăștiate pe parchet și un perete tapetat cu portrete alcătuiesc studioul acestui artist sudanez, care a trebuit, de asemenea, să-și abandoneze întreaga operă în Omdurman, un oraș vecin capitalei Khartoum, unde locuia cu întreaga sa familie. «Ceea ce la început credeam că va fi o chestiune de câteva zile s-a prelungit mai mult de un an, fugind dintr-un loc în altul. Nu mai exista cale de întoarcere, doar să mergem înainte», relatează el, așezat în siguranța apartamentului său din Nairobi.
Siddig povestește că bursa MRI i-a ajutat să se stabilească în Nairobi și să creeze o rețea de contacte pe scena artistică locală, de exemplu participând la expoziții și discuții. Opera sa se concentrează pe individualism, ceva ce dezvoltă încă de dinainte de război: «Cultura sudaneză este întotdeauna reprezentată ca un întreg. Ceea ce încerc să arăt este că, chiar și în cadrul acestei colectivități, există indivizi care gândesc singuri și au puncte de vedere personale», comentează el, arătând spre una dintre lucrările sale, un portret căruia îi lipsește o bucată și care pentru el simbolizează ceea ce se pierde în urma conflictului.
Și-a găsit refugiu în Nairobi și Ibrahim Ibn Albadya, solistul trupei sudaneze Aswat Almadina (Vocile orașului). «Mă simt binecuvântat pentru toți oamenii care m-au ajutat să ajung aici», povestește el. Arestat de mai multe ori pentru versurile sale în timpul revoluției din 2018, a suferit hărțuire constantă din partea autorităților, dar a găsit întotdeauna o modalitate ca vocea sa să ajungă la popor, chiar și acum, în timpul războiului în curs: «Un coleg și cu mine am decis să facem o melodie pentru a vorbi despre ceea ce se întâmpla. Fiecare crea piesele din studioul său și ni le trimiteam când aveam electricitate. Am compus această melodie cu sunetul bombelor pe fundal. A fost foarte greu, dar trebuia să o facem. Am intitulat-o „O șansă pentru pace”».
O figură cheie în comunitatea artiștilor sudanezi din Kenya este Rahiem Shadad, curator și co-fondator al Galeriei Downtown din Khartoum. După ce a ajuns la Nairobi în iulie 2023, Shadad a fost martor la evoluția artiștilor și are perspectiva suficientă pentru a vorbi despre momentul actual: «Conversația acum nu mai este despre refugiu și siguranță, ci despre cum să continuăm să supraviețuim și ce înseamnă să migrezi. Nu mai este vorba doar de salvarea persoanelor, ci de drepturile lor și de capacitatea lor de a rămâne». Și adaugă: «Ceea ce trebuia să fie un refugiu temporar a devenit un cămin, un loc în care am migrat».
Acea nouă casă despre care vorbește Shadad se reflectă și în lucrări: «Războiul era numitorul comun al artiștilor sudanezi [care ajungeau la Nairobi]. Pictau nostalgia, valizele, strămutările forțate, violurile... În 2024 au început să se îndepărteze de asta pentru că era epuizant din punct de vedere emoțional». «Acum transpun propriile reflecții personale și aprofundează ceea ce le lipsește și ce înseamnă asta pentru ei», explică el.
