Au mers să salveze vieți și și-au pierdut-o pe a lor. O groapă comună ascundea în sudul Gazei cadavrele ciuruite de gloanțe — unele legate la mâini și cu semne de împușcături de aproape — a 15 angajați palestinieni ai serviciilor de urgență, alături de rămășițele vehiculelor lor bombardate. Sirena uneia dintre ambulanțele distruse marca movila mormântului colectiv. Aceasta este scena pe care au găsit-o colegii lor duminica trecută, când au reușit să ajungă la fața locului și să recupereze trupurile la o săptămână după atacul trupelor de ocupație israeliene în care au murit, conform mărturiilor membrilor acelei misiuni. A fost cel mai grav masacru comis împotriva personalului sanitar pe parcursul unui an și jumătate de război în Gaza.

Acest lucru este atestat de imaginile de la fața locului, de relatările celor prezenți și de comunicatele, împreună cu numele și fotografiile publicate de instituțiile cărora le aparțineau cu toții: Semiluna Roșie Palestiniană, Apărarea Civilă și Națiunile Unite. Aceștia asigură că atât personalul, cât și vehiculele convoiului atacat erau semnalizate și se îndreptau către o misiune de urgență în cartierul Tel al Sultan, din localitatea Rafah, lângă granița cu Egiptul, aflată sub controlul armatei statului evreu. «Au fost uciși de forțele israeliene în timp ce încercau să salveze vieți. Cerem răspunsuri și justiție», a acuzat Tom Fletcher, șeful afacerilor umanitare al ONU, pe o rețea socială. Semiluna Roșie vorbește despre o «crimă de război».

«Lucrasem împreună… paramedicii Mustafa Khafaja, Ezz El-Din Shaat, Saleh Muammar și eu», se lamentează Ibrahim Abu al Kass, în vârstă de 45 de ani, la două zile după ce a trebuit să extragă cadavrele lor și ale celorlalți colegi săpând cu propriile mâini. Urmând un protocol de recuperare a corpurilor, au folosit mai întâi unelte precare — doar câteva lopeți — pentru ca, «odată ce au apărut primele semne ale teribilului atac», să continue sarcinile manual «pentru a conserva corpurile și a nu le deteriora», detaliază într-un interviu prin mesaje telefonice acest angajat al departamentului de urgență al Semilunii Roșii din Fâșie din 2008. S-au ajutat și de un excavator pentru mișcări mari de pământ și pentru a ridica resturile camionului, ambulanțelor și ale vehiculului de teren, care «erau un morman de fiare ascunse în nisip». «Trupurile au rămas complet distruse, cu răni peste tot» și «au fost atacate brutal de la o distanță foarte mică» după ce unii dintre ei au fost legați la mâini și la picioare, adaugă Abu al Kass.

Pe lângă această mărturie, există un document în care, din partea Semilunii Roșii (echivalentul Crucii Roșii în țările musulmane), s-au consemnat zilnic detaliile încercărilor făcute pe lângă autoritățile israeliene pentru a desfășura misiunea la locul faptei. În acesta se menționează că Biroul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA) și Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) erau instituțiile care coordonau solicitarea permisului către autoritățile israeliene.

Documentul se încheie cu lista celor opt lucrători ai Semilunii Roșii morți, ceea ce o face organizația cu cele mai multe victime ale atacului, urmată de șase membri ai Apărării Civile (echivalentul Protecției Civile) și un angajat al agenției ONU pentru refugiații palestinieni (UNRWA). Pe lângă acești 15 morți, a dispărut și un membru al Semilunii Roșii, ai cărui responsabili cred că s-ar putea afla în mâinile israelienilor.

Unele dintre victime, fiind încă rănite, au reușit să alerteze despre atac și despre moartea celor doi colegi din vehicul, au semnalat Semiluna Roșie și OCHA. «Unele dintre cadavre erau legate la mâini și aveau urme de gloanțe în piept și cap, iar unul dintre ele a fost decapitat», în timp ce altele erau «tăiate în bucăți», detaliază un comunicat al Apărării Civile, care ridică la 110 numărul angajaților săi morți în conflict și asigură, în plus, că autoritățile israeliene aveau informații detaliate despre fiecare vehicul.

Toate indiciile sugerează, conform datelor disponibile, că, pe lângă un prim bombardament aerian, militarii israelieni au ajuns ulterior la fața locului pentru a finaliza atacul. Acest lucru ar explica, pe lângă daunele aduse vehiculelor (cinci ambulanțe, un camion de pompieri și un vehicul de teren al ONU), rănile produse prin împușcături de la mică distanță raportate, faptul că unele dintre cadavre erau legate la mâini și la picioare și că totul a fost ascuns în groapa comună rezultată. Pentru Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Volker Türk, atacul, pe care îl atribuie Israelului, «ridică întrebări importante cu privire la conduita armatei israeliene în timpul și după incident».

În mijlocul suspiciunilor serioase privind integritatea grupului de 16 persoane, încă din ziua de 23 martie s-a început gestionarea accesului în zonă cu autoritățile israeliene, explică prin telefon din Gaza purtătoarea de cuvânt a OCHA, Olga Cherevko. Realitatea este că această instituție ONU a informat chiar în acele zile, între 18 și 24 martie, că 82% dintre permisele pentru mișcările umanitare în Gaza erau refuzate de responsabilii statului evreu. «Am încercat iar și iar», adaugă Cherevko.

Jonathan Whittall, șeful OCHA în Gaza, relatează pe contul său de pe o rețea socială ce au văzut într-una dintre încercările nereușite de a ajunge la fața locului: «Am întâlnit sute de civili care fugeau sub tiruri. Am văzut o femeie împușcată în ceafă. Când un tânăr a încercat să o salveze, a fost și el împușcat. Am reușit să recuperăm corpul său cu vehiculul nostru ONU».

Abia joi, 27 martie, au reușit să acceseze locul și, «după ore de săpat», au recuperat un prim cadavru. Era al unui membru al Apărării Civile, scos dintre fiarele contorsionate ale camionului de pompieri, într-un peisaj pe care Whittall îl descrie drept «devastator», într-o relatare însoțită de videoclipuri și fotografii pe care le-a realizat. Forțați de lăsarea serii, în acea zi au trebuit să părăsească zona fără alte cadavre.

După noi refuzuri de acces, duminică, 30 martie, au reușit în cele din urmă să îndepărteze tot pământul și au găsit încă 14. «I-au ucis în uniformă», unii chiar «purtau mănuși» într-un moment în care «se îndreptau să salveze vieți» în «vehicule clar identificate», se lamentează responsabilul OCHA, unul dintre cei care au ajuns la locul atacului.

Focuri de armă neîncetate

Ibrahim Abu al Kass, sanitarul intervievat, se referă la dificultățile cu care s-au confruntat, cum ar fi așteptările lungi până la primirea permisului din partea israeliană pentru a putea avansa, timpul limitat disponibil pentru a lucra pe teren și lipsa de informații despre unde să caute, lipsa echipamentului pentru a desfășura sarcinile într-o zonă, de altfel, foarte periculoasă. «Focurile de armă nu au încetat în timpul operațiunilor de căutare», comentează acest membru al Semilunii Roșii, care și-a pierdut casa sub bombe în Orașul Gaza. Acum locuiește lângă Deir el Balah (centrul Fâșiei) și este unul dintre sutele de mii de locuitori ai Fâșiei strămutați forțat de mai multe ori, împins de armata israeliană în timpul conflictului.

Olga Cherevko confirmă identitățile corpurilor localizate, pe care atât Semiluna Roșie, cât și Apărarea Civilă le-au făcut publice cu nume complete, funcții și fotografii. Versiunea oferită de armata Israelului nu are nicio legătură. Aceasta este o parte din răspunsul trimis publicației care a realizat interviul de către purtătorii de cuvânt militari: «Duminică, 23 martie 2025 [probabil o eroare de an în răspunsul original, ar trebui să fie 2024], au fost identificate mai multe vehicule care avansau în mod suspect către trupele armatei israeliene fără lumini sau semnale de urgență și fără ca mișcarea lor să fi fost coordonată în prealabil. Astfel, trupele israeliene au deschis focul asupra vehiculelor suspecte».

«După o evaluare inițială, s-a constatat că forțele eliminaseră un activist militar al Hamas, Mohammad Amin Ibrahim Shubaki, împreună cu alți opt teroriști din Hamas și Jihadul Islamic», adaugă textul. Atunci, adaugă ei, au deschis un proces pentru a coordona recuperarea cadavrelor cu organizații internaționale în ceea ce ei numesc «o zonă activă de luptă». Într-o postare pe o rețea socială, aceștia menționează în acest sens – așa cum face armata de obicei – că «teroriștii» folosesc adesea «instalații și echipamente medicale pentru activitățile lor». Imagini din satelit publicate de surse media internaționale situează mai multe poziții ale trupelor de ocupație în jurul vehiculelor bombardate.

La Rafah, armata israeliană s-a redislocat — bombardând și din aer — după ruperea încetării focului ordonată de prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu pe 18 martie, după aproape două luni de armistițiu. Numărul morților de atunci în Gaza – unde Israelul interzice accesul independent al jurnaliștilor – depășește o mie. Și sunt peste 50.000 de victime mortale, majoritatea femei și copii, pe parcursul războiului, care a început cu masacrul orchestrat de Hamas asupra a aproximativ 1.200 de persoane pe teritoriul israelian la 7 octombrie 2023. În tot acest timp, statul evreu a împiedicat accesul independent al reporterilor în Fâșie.

«Uciderea țintită a agenților de salvare, protejați de dreptul internațional umanitar, constituie o încălcare flagrantă a Convenției de la Geneva și o crimă de război», a declarat Basem Naim, înalt oficial Hamas. Spitalul Nasser din Khan Yunis a primit duminică seară trupurile în mijlocul scenelor de durere și indignare ale sutelor de persoane adunate în incintă. Înmormântarea a avut loc luni. «O mare lovitură pentru marea familie» a Semilunii Roșii Palestiniene, se lamentează Ibrahim Abu al Kass.