Franța pare uneori să trăiască un lent proces de italienizare. Acest lucru se întâmplă, totuși, fără capacitatea sofisticată de a relativiza cele mai grave probleme ale țării transalpine și cu o întârziere de 30 de ani. La criza instituțională, instabilitatea și recenta volatilitate a Parlamentului său se adaugă acum legendara cruciadă a dreptei împotriva sistemului judiciar, o pagină memorabilă din biografia autorizată a lui Silvio Berlusconi și a populismului avant la lettre pe care a contribuit să-l fondeze.

Marine Le Pen, lidera partidului cel mai votat la ultimele alegeri, preia acum această ștafetă într-o săptămână amețitoare care a început cu sfidarea judecătoarei care îi citea sentința lunea trecută. Înainte de a asculta condamnarea — patru ani de închisoare și cinci ani de interdicție de a candida la alegeri — șefa Reuniunii Naționale (RN) s-a ridicat de pe scaun și a plecat trântind ușa. A fost preludiul unei campanii de hărțuire și amenințări la adresa magistraturii și a președintei tribunalului, Bénédicte de Perthuis (63 de ani), campanie care începuse deja pe rețelele de socializare cu luni în urmă.

În noiembrie anul trecut, cei doi procurori din proces au fost deja ținta amenințărilor cu moartea după prezentarea concluziilor, ceea ce a dus la alocarea protecției pentru aceștia, în timp ce Parchetul din Paris a deschis o anchetă. Acum, țintele sunt cei trei judecători ai tribunalului unde, timp de nouă săptămâni, a fost judecată Le Pen, acuzată de deturnare de fonduri publice. De luni, atacurile pe rețelele de socializare s-au înmulțit împotriva lui De Perthuis, președinta Camerei a 11-a Corecționale, care a semnat sentința ce a zguduit lumea politică franceză. Chipul său, adresa sa, informațiile biografice de bază se găsesc deja postate pe rețelele de socializare alături de comentarii agresive și degradante. În universul ultra-dreptist, ea este încarnarea complotului împotriva RN.

Partidul lui Le Pen, care de doi ani încearcă să se prezinte ca o formațiune instituțională și de încredere pentru establishment-ul economic francez, se distanțează de această violență. Au făcut-o public toți liderii săi, chiar cerând să nu existe incidente în stradă în timpul manifestațiilor convocate pentru duminică în apărarea lui Le Pen. Dar, în paralel, RN alimentează teoria complotului și a unui sistem judiciar politizat care vrea să împiedice liderul său și votanții săi să ajungă la președinția Republicii.

Îngrijorarea a ajuns până la Palatul Élysée. Șeful statului, Emmanuel Macron, s-a pronunțat pentru prima dată în Consiliul de Miniștri de miercuri, unde a reamintit că justiția este «independentă» și că «magistrații trebuie protejați», conform unor participanți citați de agențiile de presă.

Lui Bénédicte de Perthuis, calificată de dreapta drept o judecătoare «roșie», nu i se cunoaște vreo afiliere sau simpatie politică. Cu formare economică (a lucrat la firma de consultanță Ernst & Young), a intrat în magistratură la vârsta de 37 de ani. De Perthuis a preluat cazurile celebrului judecător anticorupție Renaud Van Ruymbeke, specializat în afaceri fiscale, când acesta s-a pensionat. S-a ocupat, printre altele, de procedura privind suspiciunile de corupție legate de Campionatul Mondial de Atletism din Qatar. De asemenea, a lucrat în cazuri precum cel al EADS (vechiul Airbus) și scandalul Wendel.

Publicația Le Figaro semnala miercuri că i se atribuie o mare admirație pentru Eva Joly, prima judecătoare specializată în cazuri economico-financiare în anii nouăzeci, ulterior legată de partidul Ecologist. De asemenea, se consideră că este apropiată de centrul spectrului politic, la fel ca majoritatea magistraților. «Acest lucru nu a împiedicat-o să judece fără ezitare [partidul] MoDem și pe François Bayrou. Pentru ea, cazul asistenților parlamentari europeni ai partidului centrist era de necontestat. La fel ca în cazul Reuniunii Naționale, ea a susținut mereu că acest partid a implementat un sistem de deturnare de fonduri la scară largă, condus de președintele său», nota ziarul conservator. În mod similar, cei doi judecători adjuncți care o însoțesc pe De Perthuis nu sunt cunoscuți pentru vreo înclinație politică de stânga; de fapt, unele surse afirmă contrariul.

Campania împotriva ei a început imediat după aflarea sentinței. De fapt, chiar luni, Direcția Serviciilor Judiciare (DSJ) s-a grăbit să «identifice riscurile și să solicite o evaluare a amenințării», contactând Ministerul de Interne pentru a întări securitatea în jurul domiciliului său. DSJ era, de asemenea, pregătită să activeze «protecția funcțională». Marți, în urma acestor amenințări, ancheta a fost atribuită Brigăzii de Reprimare a Infracțiunilor împotriva Persoanelor (BRDP).

Situația a ajuns marți în Parlament, iar ministrul Justiției, Gérald Darmanin, a calificat amenințările drept «inacceptabile într-o democrație». Atât procurorul general, cât și președintele Curții de Casație au folosit mass-media pentru a «apăra statul de drept», în timp ce președinta Curții de Apel din Paris și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea. La rândul său, Sindicatul Magistraților (USM) a instituit un sistem de monitorizare pe rețelele de socializare.

Le Pen a acuzat marți sistemul judiciar, ca și cum ar fi o entitate unitară care răspunde la comenzi, că a apăsat butonul bombei nucleare pentru a o împiedica să candideze la alegerile din 2027. Iar De Perthuis a devenit chipul noii derive antisistem a RN. Rezultatul pe termen mediu este un proces de delegitimare a instituțiilor franceze de către cea care aspiră să devină președinta Republicii în doar doi ani. Pe termen scurt, este o țintă pusă pe cei care au judecat-o și un avertisment pentru cei care vor trebui să o facă anul viitor.