Ziua «Eliberării» proclamată jubilator de Donald Trump miercuri în Grădina de Trandafiri a Casei Albe i-a prins pe președinții Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și al Consiliului, António Costa, la Samarkand, loc mitic pe Drumul Mătăsii. Nu este întâmplător că ambii se aflau în orașul istoric uzbec. Cei mai înalți oficiali instituționali ai UE s-au deplasat acolo pentru a se întâlni cu liderii fostelor republici sovietice din Uzbekistan, Tadjikistan, Kârgâzstan și Kazahstan, cu obiectivul de a strânge cooperarea cu Asia Centrală. Această călătorie vine la doar o lună după ce aproape întregul Colegiu al Comisarilor a fost în India cu un scop similar. La New Delhi a existat o declarație clară de intenții: înainte de sfârșitul anului, ambele părți doresc să aibă un acord comercial.

La Bruxelles începe să se lărgească consensul celor care susțin extinderea alianțelor comerciale. Cazul cel mai clar este Mercosur. Detractorii săi sunt mai tăcuți. Iar susținătorii săi cresc deschis, chiar și printre cei care trebuie să fie mai prudenți datorită funcției pe care o ocupă: «Este momentul să avansăm în acordurile cu Mercosur, Mexic și să avansăm decisiv în negocierile cu India și alți parteneri cheie», a subliniat președintele Consiliului European într-un mesaj pe rețeaua socială X. Acest tip de declarații sunt ușor de auzit în aceste zile din gura experților sau politicienilor. Trump a zguduit tabla de șah comercială, provocând o perturbare fără precedent printr-o escaladare protecționistă și izolaționistă.

Nici Von der Leyen, nici Costa nu își ascund intențiile atunci când încearcă să strângă legăturile cu alte state: «Europa are deja acorduri cu 76 de țări. Și acum extindem această rețea. Tocmai am încheiat acorduri comerciale cu Mercosur, Mexic și Elveția. Am lansat primul parteneriat cu Africa de Sud. Obiectivul nostru este să încheiem un acord comercial cu India până la sfârșitul anului. Purtăm negocieri intense cu Indonezia și Thailanda. Europa a fost întotdeauna un continent comercial. Mesajul nostru este clar: Europa este fiabilă, predictibilă și deschisă comerțului echitabil», proclama chiar săptămâna aceasta conservatoarea germană. În acel mesaj explicit, există și unul implicit: «Europa nu este Statele Unite». Se caută piețe alternative —dar și avansarea în securitatea geostrategică— care să amortizeze lovitura pe care a reprezentat-o creșterea masivă și unilaterală a tarifelor vamale întreprinsă de Trump de la revenirea sa la putere acum mai puțin de trei luni.

Și în timp ce acest lucru se întâmplă în Europa, de cealaltă parte a Atlanticului s-a impus o viziune asupra lumii care alterează profund ordinea mondială pe care Statele Unite au contribuit atât de mult să o creeze, de care au beneficiat atât de mult și pe care sub Trump se pregătesc să o distrugă: după ce a atacat partenerii săi militari din NATO, acum Washingtonul atacă comerțul global pe care marele erou al Partidului Republican, Ronald Reagan, l-a apărat cu înverșunare. Statele Unite închid granițe, legături economice și alianțe geostrategice într-o politică de izolaționism crescând, în timp ce proclamă, asemenea celebrului titlu din presa engleză «Furtună puternică în Canalul Mânecii: continentul, izolat», că restul lumii rămâne pe dinafară. «Sistemul comercial global pe care am contribuit la crearea lui a încetat să mai funcționeze pentru noi», consideră John Lipsky, fost consilier al Fondului Monetar Internațional și acum la think tank-ul Atlantic Council.

Tocmai China este una dintre țările cele mai pedepsite de Trump. Tarifele sale nu urmează o logică aparentă: calculate cu o formulă sui generis care împarte deficitele comerciale bilaterale la importuri, pedepsesc mai mult —cu excepția enormă a Chinei, marele rival economic și geopolitic al Statelor Unite— țările prietene decât adversarii: Iranul este mai puțin afectat decât Japonia, cu 24%. Rusia nu este afectată, cu argumentul inexact al Administrației republicane că nu fac comerț «cu ei». Coreea de Nord nu apare nici ea pe liste. Dar chiar și aliatul de neclintit Israel, care își eliminase tarifele față de Statele Unite pentru a evita măsuri reciproce, primește un tarif de 17%.

Așteaptă și vezi

Deocamdată, reacția directă a majorității partenerilor Washingtonului pare să fie de a aștepta și a vedea. Regatul Unit și Japonia, la fel ca UE, au vorbit în primul rând despre ajungerea la un acord cu Washingtonul. Raționamentul este că represaliile împotriva produselor americane nu ar face decât să înrăutățească situația. Chiar și țara cea mai afectată, China, a lansat un apel la dialog. «Nu există câștigători în războaiele comerciale și tarifare, iar protecționismul nu este o soluție… Este clar pentru toată lumea că tot mai multe țări se opun măsurilor unilaterale de intimidare americane, cum ar fi impunerea de taxe», a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Beijing, Guo Jiakun. Deși adevărul este că majoritatea experților cred că dacă ar exista o ripostă echivalentă din partea tuturor celor afectați, tocmai Statele Unite ar fi actorul cel mai afectat de frânarea activității sale economice și de inflație.

Poate de aceea, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, declarase pentru postul de televiziune conservator Fox News: «Sfatul meu pentru fiecare țară acum este să nu riposteze. Stați liniștiți și calmați-vă. Să vedem cum merg lucrurile. Pentru că dacă ripostați, va exista o escaladare. Dacă nu ripostați, lucrurile se opresc aici». Dacă s-ar ajunge la acest punct, Washingtonul s-ar izola și mai mult de rivalii săi tradiționali (China) și s-ar îndepărta de partenerii săi mai vechi. Și ar agrava lovitura asupra economiei întregii planete. OMC estimează că comerțul mondial se va contracta cu 1%.

Pentru a eluda o parte din această contracție, UE, cel puțin pe termen scurt, mizează pe intensificarea relațiilor comerciale cu cei cu care le are deja (Mexic, Chile) sau pe deschiderea unora noi (Mercosur, India) ca formă de alinare. În viitorul imediat, nu este posibilă înlocuirea unei relații comerciale care în 2023 a atins 1,6 trilioane de euro în schimburi de bunuri și servicii. «40% din investițiile străine directe ale UE se realizează în SUA. Și aceeași cifră invers. 40% din investițiile străine directe ale SUA sunt în UE. Deci, dacă ne uităm la comerț sau la investiții, suntem foarte, foarte interconectați. Suntem foarte interdependenți și nu este nici de dorit, nici ușor să diminuăm relația economică, care vine de departe. Există companii americane în Europa, există companii europene în Statele Unite, fac comerț între ele, există lanțuri valorice globale», adaugă André Sapir, profesor de Economie la Universitatea Liberă din Bruxelles și cercetător la Bruegel, cel mai mare institut de analiză din Bruxelles.

Von der Leyen a avertizat deja la sfârșitul lunii ianuarie la Davos despre direcția noilor vânturi: «Dorim mai multă cooperare cu toți cei care sunt deschiși la aceasta. Valorile noastre nu se schimbă. Dar pentru a apăra aceste valori într-o lume în schimbare, trebuie să ne schimbăm modul de a acționa. Trebuie să căutăm noi oportunități oriunde apar. Acesta este momentul să ne angajăm dincolo de blocuri și tabuuri. Iar Europa este pregătită pentru schimbare». Și asta, într-un fel, este ceea ce s-a putut vedea la Samarkand joi. Se poate observa și în modul în care președinta Comisiei și-a nuanțat tonul tradițional dur față de China; în faptul că comisarul pentru Comerț, Maros Sefcovic, a călătorit săptămâna trecută de la Washington la Beijing pentru a se întâlni cu omologii săi din ambele puteri; sau în faptul că președintele spaniol, Pedro Sánchez, se va întoarce în gigantul asiatic chiar luna aceasta, unde a fost acum mai puțin de un an.

«Incertitudinea privind tarifele viitoare va implica faptul că piețele interne vor importa mai mult decât o făceau până acum, atunci când companiile decid unde să investească», subliniază într-o analiză consultanța Capital Economics. În Asia, fabrica lumii și foarte afectată de măsurile americane, «India, Indonezia sau Filipine par mai atractive, într-un sens relativ; tarife mai mici decât altele și, în cazul specific al Indiei, o piață internă de mari dimensiuni».