Pedro Sánchez se laudă că a crescut cheltuielile pentru apărare cu 10 miliarde de euro de când a ajuns la Palatul Moncloa, într-un ritm de 10% anual, fără a avea nevoie de sprijinul PP, deoarece totul s-a făcut discret în cadrul Consiliului de Miniștri. Din când în când, fără ca ministrul Apărării, Margarita Robles, care are un profil politic foarte discret în acest moment, să apară public, Guvernul aprobă pachete mari de cheltuieli pentru apărare care reprezintă o creștere a bugetului prin diverse căi, cu transferuri de credite sau utilizând fondul de contingență. Marți, în plină dezbatere în Spania privind creșterea cheltuielilor pentru apărare și într-un moment de presiune maximă în cadrul NATO, care solicită Madridului și altor țări europene, în special Italiei, un efort superior, Consiliul de Miniștri intenționează să aprobe marți cheltuieli de peste 2 miliarde de euro dintr-o dată, care vor fi destinate în principal armamentului, conform surselor guvernamentale.

Având în vedere angajamentele internaționale ale Spaniei, care trebuie să atingă 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare înainte de 2029 și, după cum a anunțat Sánchez, o va face mult mai devreme, este probabil să existe mai multe alocări de acest fel în viitor, deși Executivul insistă că mai sunt multe negocieri de purtat și multe date de cunoscut. Printre acestea, cel mai important este cât a cheltuit Spania în 2024 conform criteriilor NATO.

Acordul Ministerului de Finanțe, care se va realiza printr-un transfer de credit către Apărare de 2,084 miliarde de euro pentru a acoperi «necesități inevitabile», a fost deja studiat în comisia secretarilor de stat și subsecretarilor miercuri și, prin urmare, totul este pregătit pentru ca Consiliul de Miniștri să îl aprobe marți, deși acest lucru se poate modifica întotdeauna în ultimul moment.

Sumar, care respinge creșterea cheltuielilor pentru apărare, așa cum a declarat public de mai multe ori, va rezolva situația în mod obișnuit: vicepreședinția a doua, condusă de Yolanda Díaz, prezintă observații în proces pentru a-și arăta respingerea față de această alocare și le menține active pentru Consiliul de Miniștri, dar inițiativa merge înainte oricum. Miniștrii Sumar au folosit această soluție politică pentru a-și exprima dezacordul, permițând în același timp continuarea cheltuielilor în mai multe ocazii în ultimele luni, de fiecare dată când a existat o creștere a cheltuielilor pentru apărare. Aceasta este formula pe care coaliția a găsit-o pentru a gestiona această discrepanță de fond, care generează tensiune mediatică, dar nu pune astfel în pericol stabilitatea Guvernului.

Argumentul tehnic pentru utilizarea acestei căi a transferului de credit, care evită necesitatea votării acestei chestiuni în Congres, lucru care generează întotdeauna probleme deoarece mai multe grupuri din majoritate resping orice creștere a cheltuielilor pentru apărare și ar trebui să se recurgă la voturile PP, mereu o necunoscută, este faptul că Bugetele sunt prorogate și, prin urmare, această partidă nu poate fi mutată în mod direct. Ministerul Apărării argumentează că această prorogare bugetară face ca unele programe, în special cele de armament de ultimă generație, să rămână fără finanțare și de aceea solicită acest transfer de credit. Apărarea susține că are nevoie de acești bani pentru a respecta chiar și contractele încheiate cu industria militară și pentru a răspunde angajamentelor internaționale.

Pachetul cel mai important de investiții, 870 de milioane de euro, va fi destinat conform planului Apărării programului special de modernizare 122B, care implică «dezvoltarea, fabricarea și achiziționarea de sisteme și echipamente de apărare, care au o complexitate ridicată și o durată lungă, al căror obiectiv este modernizarea Forțelor Armate, dotându-le cu cele mai bune sisteme de arme». Adică, armament de ultimă tehnologie. Alți 803 milioane vor merge către programul 122A, de modernizare a forțelor armate, care include sistemul de Antrenament Integrat al Forțelor Aeriene și Spațiale, Sistemul de Apărare Antirachetă Punctuală, pentru protejarea navelor Marinei, și, în plus, întreținerea și înlocuirea echipamentelor și sistemelor pentru cele trei armate. Restul va fi cheltuit pe programe de sprijin logistic și chestiuni de gestionare a ministerului, cercetare sau asistență spitalicească.

Guvernul a eliberat treptat informații despre creșterile cheltuielilor de apărare în mod discret, cu peste 15 acorduri în Consiliile de Miniștri din noiembrie 2023, când a preluat mandatul noul Executiv. Anterior, când în Guvern era Unidas Podemos în loc de Sumar, se proceda într-un mod foarte similar. De fapt, săptămâna trecută, când Ione Belarra, liderul Podemos, l-a numit «domn al războiului», Sánchez i-a reamintit că atunci când ea era ministru — din 2020 până în 2023 — existau aceleași creșteri ale cheltuielilor pentru apărare și ea nu îl descalifica astfel. Executivul le aprobă cu mare discreție și, de obicei, nici măcar nu se informează despre ele în conferința de presă de după Consiliul de Miniștri printre subiectele relevante tratate în ședință, rămânând doar consemnate în referința publicată ore mai târziu.

Sánchez se confruntă cu o presiune mare pentru a crește semnificativ cheltuielile pentru apărare. Săptămâna aceasta, la reuniunea NATO, a devenit foarte clar că noua administrație a lui Donald Trump mizează pe solicitarea unui procent de 5% tuturor aliaților, lucru pe care Executivul spaniol îl consideră complet neviabil. Nu este singurul. Alții de diferite orientări politice, cum ar fi cel italian, resping de asemenea categoric ideea de 5% și discută și procentul de 3% propus de alți aliați. Spania și Italia, la fel ca toți ceilalți, s-au angajat în 2014 să ajungă la 2% și acesta este singurul obiectiv pe care îl recunosc deocamdată, deși este previzibil ca la summitul decisiv al NATO din iunie, de la Haga, să se ajungă la un acord superior.

Spania și Italia au o situație similară, în ciuda diferențelor politice, deoarece au datorii mari — mult mai mari cea italiană — și o marjă limitată pentru a crește mult cheltuielile pentru apărare fără a afecta cheltuielile sociale, așa cum a garantat Sánchez. Opiniile publice atât spaniolă, cât și italiană, dar și din alte țări din sud care nu simt la fel de apropiată amenințarea rusă, sunt clar contrară creșterii cheltuielilor pentru apărare dacă aceasta implică reduceri sociale. Sánchez se mișcă astfel într-un echilibru între angajamentele internaționale pe care intenționează să le îndeplinească și interesul său de a menține Spania în centrul deciziilor, și necesitatea de a pune limite escaladării militariste care se trăiește în alte țări din nord și est și, mai ales, de a nu compromite în niciun caz cheltuielile sociale. La Moncloa se insistă că este perfect compatibil și totul se va vedea în lunile următoare, când se vor stabili cifre și termene pentru angajamente. Deocamdată, marți, dacă nu apar schimbări de ultimă oră, va exista o primă injecție de peste 2 miliarde de euro.