Un inamic extern face minuni. Polarizarea spaniolă nu a dispărut, iar confruntarea şi neîncrederea dintre cele două mari blocuri politice rămân foarte puternice în aproape toate problemele, dar dimensiunea amenințării tarifelor lui Donald Trump pentru economia europeană şi spaniolă este atât de colosală încât pare să deschidă spațiu pentru un mini-armistițiu. Totul devine nesemnificativ în fața dezorientării planetare provocate de noul președinte al SUA. În fața îngrijorării a mii de companii şi sute de mii de muncitori într-o țară atât de orientată spre export precum Spania, bătălia națională, cu şirul său de decizii judiciare, cu cainismul şi lupta pentru a vedea cine este mai dur în descalificări, păleşte şi trece pe un plan secundar.

Din nou, vine un moment de tip pandemic care plasează tot protagonismul asupra Guvernului, care a anunțat deja ajutoare de 14 miliarde de euro şi forțează Partidul Popular (PP) să îşi recalibreze poziția față de patronate, care se apropie din nou de Executiv în căutare de ajutoare şi planuri de şoc. Ministrul Economiei, Carlos Cuerpo, omul cheie în această criză, căruia Pedro Sánchez i-a încredințat negocierea planurilor cu patronatele şi sindicatele, comunitățile autonome şi partidele, s-a întâlnit deja cu reprezentanții PP şi va încerca să ajungă la un consens cu aceştia şi alte formațiuni asupra primelor măsuri, care, în principiu, vor ajunge marți în Consiliul de Miniştri sub forma unuia sau mai multor decrete. Este prevăzut un schimb de documente între grupuri duminică şi luni, înainte de Consiliu, lucru care indică în sine o schimbare importantă în relația dintre cele două mari partide, deşi neîncrederea nu a dispărut şi totul se poate complica în orice moment.

«Este un moment foarte interesant. Totul se reaşază. Şi în Europa», rezumă un ministru. «Nimic nu indica faptul că aceasta ar fi o legislatură pro-europeană, exista mult scepticism. Şi totuşi, când mergem la Bruxelles, toți miniştrii auzim discursuri despre unitate europeană, despre mari planuri comune. Chiar şi miniştrii teoretic eurosceptici se alătură. Este efectul Trump. Schimbă totul şi trebuie să ne repozițion&abrave;m. Şi PP este forțat, deşi nu credem nimic atâta timp cât continuă să negocieze Bugetele cu Vox. Dacă vor să facă o schimbare reală, trebuie să înceapă prin a rupe legăturile cu ei».

Lovitura lui Trump schimbă complet politica spaniolă. Decizia sa de a lăsa Europa singură, amenințând să retragă umbrela militară a SUA care a funcționat într-o mare simbioză de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, schimbase deja lucrurile. Acest lucru a reorientat deja dezbaterea în Europa şi l-a forțat pe Sánchez să garanteze că va accelera îndeplinirea angajamentului de a ajunge la 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare. Chiar marți, Guvernul va aproba 2 miliarde de euro, majoritatea pentru armament.

Schimbarea este radicală în întreaga Europă şi nimeni nu poate pretinde că nu există. PP, care în primele săptămâni după învestirea lui Trump a încercat să rămână pe agenda națională, a fost nevoit să intre pe deplin în joc pentru a se distanța de președintele american, care în acest moment este material toxic pentru toți politicienii europeni. Chiar şi cei mai apropiați aliați ai săi, precum italianca Giorgia Meloni, care a fost prezentă la învestirea republicanului, la fel ca Santiago Abascal (liderul Vox), fac echilibristică pentru a spune că tarifele sunt o «greşeală», deşi «nu o catastrofă». Iar în Germania, un guvern conservator rupe cu austeritatea pe care CDU a apărat-o întotdeauna şi aprobă, alături de social-democrați şi verzi, un fond de 500 de miliarde pentru infrastructură, dintre care 100 de miliarde pentru politici împotriva schimbărilor climatice. O mişcare care contrastează radical cu acordul dintre PP și Vox în Comunitatea Valenciană, de exemplu.

În acest context, Guvernul crede că există o mare oportunitate politică, deoarece cetățenii constată efectele dezastruoase în SUA ale unui guvern de extremă dreaptă, aliat direct al Vox. Sánchez revine astfel nu doar la cadrul în care s-a mişcat cel mai bine în aceşti şapte ani, adică momentele dificile în care apără utilizarea întregii forțe a statului pentru a proteja companiile şi muncitorii, aşa cum a anunțat joi la Palatul Moncloa. Ci şi la cadrul alegerilor din iulie 2023, în care a reuşit să mobilizeze stânga pentru a împiedica un Guvern PP cu Vox.

De aceea, şi în ciuda faptului că Executivul negociază de data aceasta de la bun început planul de 14 miliarde cu PP, căruia i-a acordat tratament preferențial, Sánchez şi miniştrii săi cer popularilor să profite de acest moment anti-Trump pentru a rupe legăturile cu Vox. În această direcție s-a exprimat sâmbătă Diana Morant, ministrul Ştiinței şi liderul socialiştilor valencieni. «Ori eşti cu producătorii şi cu UE, ori negociezi Bugetele în Comunitatea Valenciană cu partenerii lui Trump. Ce altceva trebuie să se mai întâmple în lume pentru ca domnul Feijóo să rupă legăturile cu extrema dreaptă şi să revină pe calea Partidului Popular European? Ori cu Vox, ori cu Europa», a clamat ea.

La Moncloa (sediul guvernului spaniol) există convingerea că acest lucru nu se va întâmpla. Feijóo are nevoie de Vox nu doar în comunitățile autonome şi în peste o sută de primării, ci şi în viitor pentru a ajunge la guvernare şi nu va rupe legăturile cu ei, analizează surse guvernamentale. De aceea, ei cred că acest nou ton al PP se datorează doar faptului că ştie că există o respingere socială enormă față de măsurile lui Trump şi că înşişi oamenii de afaceri presează pentru un acord. «Acum, întreaga planetă este împotriva lui Trump. Dar PP ar fi credibil doar dacă ar lovi cu pumnul în masă şi ar spune ‘sunt dispus chiar să pierd Comunitatea Valenciană, dar eu rup legăturile cu partenerii lui Trump’. Acestea sunt deciziile care schimbă politica şi care te fac să câştigi», semnalează un alt ministru. «Sánchez a luat câteva astfel de decizii. Dar Feijóo nu o va face. Nu este stilul său şi are presiunea lui Ayuso (lider regional important din PP). Nu reuşesc să scape de teama competiției cu Vox pentru a vedea cine este mai anti-Sánchez».

Alți membri ai Executivului îşi exprimă surprinderea față de eroarea strategică a lui Feijóo de a nu calcula că va veni acest moment al tarifelor şi de a nu fi amânat acordurile bugetare cu Vox pentru mai târziu, nu chiar acum, când toată atenția este concentrată pe Trump, pe care Abascal continuă să-l apere.

În orice caz, la Moncloa există convingerea că urmează o etapă „foarte prezidențială”, cu mult protagonism pentru Sánchez, care săptămâna aceasta călătoreşte în Vietnam şi China pentru a lansa un mesaj clar că lumea este mult mai mare decât patria lui Trump şi nimeni nu va sta cu mâinile în sân în timp ce marea putere hegemonică a ultimilor 80 de ani se închide în sine. «Este momentul Consiliului European, al guvernelor, al președinților», conchide un alt ministru. «Sánchez este câştigător în aceste dezbateri. Feijóo nu poate concura aici. Dacă agenda este internațională, președintele nu are rival».

Viziunea PP

În tabăra PP, dimpotrivă, se crede că Sánchez va avea de suferit în acest moment de turbulențe internaționale, deoarece nu are o majoritate parlamentară solidă pentru a aproba nicio măsură de anvergură şi are nevoie de Bugete pe care nu le poate adopta. «Precariatul parlamentar îl va devora», prevăd popularii.

În partidul lui Feijóo se subliniază ca un moment important pentru înțelegerea tonului său întâlnirea vicesecretarului Juan Bravo cu ministrul Economiei. Popularii au fost mulțumiți de formatul întâlnirii cu Cuerpo - în care li s-a acordat un tratament preferențial, fiind convocați înaintea celorlalte grupuri şi individual - şi au perceput «sensibilitate» din partea ministrului față de unele dintre cererile lor, cum ar fi implicarea comunităților autonome în elaborarea planului de răspuns la tarife.

După acea întâlnire, conducerea PP îşi confirmă disponibilitatea pentru un acord cu Guvernul. «PP nu se va opune sprijinirii anumitor măsuri, atunci când acestea vor apărea. Este adevărat că teza noastră este că atunci când partenerii lui Sánchez îl părăsesc, să nu ne caute pe noi; dar fiind vorba de o problemă de stat, dacă Guvernul ne explică şi putem contribui, acesta nu va fi un context în care vom manifesta ostilitate», explică surse din cabinetul liderului popular. «Situația este provocată de un factor exogen, Trump, care afectează sectoarele noastre productive, şi există o mare incertitudine în rândul companiilor spaniole şi al muncitorilor. Nu suntem un partid adolescentin», argumentează cei din PP, care au primit în aceste zile multe apeluri de la oameni de afaceri foarte îngrijorați.

Popularii clarifică faptul că nu este vorba de un punct de inflexiune în relația lor cu Guvernul Sánchez. În alte probleme de stat, cum ar fi creşterea cheltuielilor militare cerută de Bruxelles, distanța dintre PP şi Sánchez rămâne aceeaşi ca până acum. «A sprijini un Guvern în care o parte doreşte ieşirea din NATO nu este simplu pentru noi», argumentează cei de la sediul central al PP (Génova).

Feijóo vede o oportunitate în acest context, de asemenea, pentru a eroda principalul său rival de dreapta, Vox, prins în incoerența de a-l apăra pe Trump, deşi tarifele vor afecta economia spaniolă. În anturajul liderului popular se spune că există sondaje interne în care partidul lui Santiago Abascal a început să-şi încetinească creşterea, care crescuse vertiginos după inundațiile catastrofale din Valencia (dana) şi sosirea lui Trump la Casa Albă, ca urmare a scenei atacurilor președintelui american asupra președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, în Biroul Oval. Iar PP speră ca acest regres să se adâncească acum din cauza crizei tarifare.

Feijóo a lansat atacuri împotriva Vox în această săptămână, acuzându-i de «anti-patriotism» pentru că îl apără în continuare pe Trump. Dar, în paralel, popularii speră să încheie curând acordurile bugetare cu extrema dreaptă în mai multe comunități autonome, cum ar fi Murcia şi Aragon, în ciuda contradicției pe care o presupune acest lucru. La Génova se crede, în schimb, că aceste acorduri nu îi erodează în rândul electoratului lor şi, dimpotrivă, că problema ar apărea în rândul votanților de dreapta dacă ar da mâna doar cu PSOE şi ar rupe legăturile cu Vox. Feijóo îşi urmează cu strictețe foaia de parcurs, în care încearcă să facă compatibilă creşterea simultană către centru şi către dreapta radicală. La Moncloa crede, dimpotrivă, că el continuă să fie prins într-o contradicție insurmontabilă, deoarece nu poți fi în acelaşi timp cu Vox şi împotriva lui Trump.