În câteva cuvinte
Tracy Chapman revine în atenția publică odată cu reeditarea albumului său de debut din 1988. Într-un interviu rar, artista vorbește despre cariera sa fulminantă, impactul concertului pentru Mandela, retragerea voluntară din lumina reflectoarelor și preocupările sale actuale legate de democrația americană. Deși nu a mai lansat muzică nouă de 17 ani, mesajul și relevanța cântecelor sale persistă.
Tracy Chapman și Macroconcertul pentru Nelson Mandela
11 iunie 1988 a schimbat viața lui Tracy Chapman. În acea zi, pe stadionul Wembley din Londra (Regatul Unit), a avut loc un macroconcert omagial pentru Nelson Mandela, cu ocazia împlinirii a 70 de ani a activistului sud-african, care a petrecut 27 de ani în închisoare, între 1963 și 1990, pentru opoziția sa față de apartheid. Peste 90.000 de persoane au umplut arena; 600 de milioane au urmărit evenimentul la televizor. Pe afiș, o listă bogată de muzicieni consacrați: Sting, Eurythmics, Al Green, Joe Cocker, Bryan Adams, Jackson Browne, George Michael, Simple Minds, Peter Gabriel, Whitney Houston, Dire Straits, Bee Gees… Personalități ilustre din cinematografie precum Whoopi Goldberg, Richard Gere sau Richard Attenborough au înflăcărat publicul cu discursuri aprinse. Printre atâtea nume de seamă s-a strecurat și cel al lui Chapman, o debutantă de 24 de ani, îmbrățișând o chitară.
«Încă o păstrez», spune într-o conversație telefonică din casa ei din San Francisco. Era o excelentă Martin D-18E, diferită de cea cu care înregistrase unicul ei disc de până atunci, dar și cu o proveniență emoționantă: «Mi-au dăruit-o prin surprindere directorul facultății mele și câțiva profesori, pentru că știau că am nevoie de una nouă. Așa că iubesc acea chitară». Studiase Antropologie la Universitatea Tufts, lângă Boston (Massachusetts, Statele Unite). La postul de radio al acelei instituții înregistrase primele ei machete. Obișnuită să cânte în teatre intime după lansarea discului, confruntarea cu o audiență atât de mare i-a cauzat un impact puternic. «A fost absolut nou pentru mine, eram extrem de copleșită de tot», spune ea. «Vedeam trecând unii dintre idolii mei muzicali prin spatele scenei și mă simțeam foarte emoționată. De asemenea, privind acea masă de oameni care era cea mai mare pe care o avusesem în scurta mea carieră. Mă simțeam foarte mândră să fiu acolo, la un eveniment atât de important pentru a-l onora pe Nelson Mandela. Am experimentat un amestec de emoții».
Mai multe informații despre enigma lui Tracy Chapman: vedeta care a fugit de faimă revine la succes la peste 30 de ani distanță.
Ca și cum nu era suficientă presiune, nu a cântat la festival o dată, ci de două ori. La câteva ore după prima ei reprezentație, plecarea neașteptată a lui Stevie Wonder, care a părăsit stadionul din cauza unor probleme tehnice, i-a determinat pe organizatori să o roage să cânte din nou. «Producătorii și-au dat seama că, deoarece cântam solo și în format acustic, ar fi fost ușor să mă plaseze oriunde. Așteptam în culise cu managerul meu, au venit cei de la organizare și ne-au spus: ‘Sunteți aici, avem nevoie de voi!’. Și atunci am alergat spre scenă din cabină. Practic, m-au împins pe scenă. Au trecut doar câteva minute de când mi-au spus: ‘Acesta este momentul’ până când am început să cânt. A fost puțin haotic».
Tracy Chapman, la macroconcertul omagial pentru Nelson Mandela, 11 iunie 1988, Wembley (Londra).
{/* Restul continutului este similar, formatat cu etichetele specificate */}
