Turismul și călugărițele de clausură din Madrid

Un kilogram de biscuiți, un kilogram de coji de portocale confiate și jumătate de kilogram de prăjituri cu migdale este ceea ce cere un turist american prin intermediul turnului Mănăstirii Las Carboneras del Corpus Christi, pe strada Codo din Madrid, în ceea ce este cunoscut sub numele de Madridul Austriacilor, în inima orașului.

A suna la sonerie pentru a cumpăra dulciuri preparate de călugărițele de clausură a devenit o atracție turistică, turiștii filmând emoționați pentru rețelele lor sociale cum o voce de cealaltă parte a unui turn le cere bani în timp ce dulciurile apar la fereastră aproape ca prin magie, ca și cum nimeni nu le-ar fi pus acolo.

Vocea de cealaltă parte a zidului aparține uneia dintre cele opt călugărițe de clausură care trăiesc în mănăstire. Cinci sunt indiene și trei sunt spaniole, spune ea. Cea mai tânără are 42 de ani, iar cea mai în vârstă, 92. Cea care răspunde miercuri este sora María Cristina, de 62 de ani.

«Am venit pentru că am avut vocație, și aici lipsea», asigură călugărița, care are 40 de ani de clausură în această mănăstire. Când a ajuns ea, erau peste 30, dar acum au mai rămas doar ele.

«Suntem patru indience care lucrăm la făcut biscuiți. În zilele în care nu vând, îi fac», explică ea, în timp ce, oarecum grăbită, merge de la o ușă la alta a mănăstirii pentru a servi turiștii care sosesc într-un flux constant.

O afacere cu dulciuri

La 50 de metri distanță, printr-o altă intrare a acestei clădiri istorice, s-a deschis un local numit El Jardín del Convento (Grădina Mănăstirii). Aici se vând dulciuri, gemuri și produse de patiserie făcute de călugărițe din toată Spania.

Vânzătoarea nu ezită să afirme că majoritatea călugărițelor care fac aceste produse sunt străine, ca și cele de la Carboneras.

O problemă de proporții

Deși nimeni din Biserica Catolică nu are cifre actualizate despre câte călugărițe străine se roagă astăzi după zidurile mănăstirilor madrilene, pare clar că epoca de aur în care Spania era o putere mondială a călugărițelor de clausură a rămas cu mult în urmă.

De cel puțin două decenii, mănăstirile și conventurile de clausură suferă în tăcere, așa că, pentru a rezista, au trebuit să importe novice din India și America Latină.

Fenomenul vine de foarte mult timp. Încă de la sfârșitul anilor '80, Mario Tagliaferri, pe atunci nunțiul papal în Spania, a fost obligat să publice un document oficial pentru a interzice acele practici peculiare de recrutare vocațională.

Nu a ajutat prea mult. Acum doar nouă ani, însuși Papa Francisc a trebuit să interzică recrutarea de călugărițe din afară. Și asta deși ultimele date oficiale publicate asigură că doar una din cinci călugărițe din Spania provine din străinătate.

Acestea sunt cifre care sunt puse la îndoială atunci când se vorbește cu înseși călugărițele sau se întreabă experții.

În Madrid există 28 de mănăstiri și conventuri de clausură locuite de aproximativ 300 de persoane, dintre care 75% sunt călugărițe, conform datelor publicate de Arhiepiscopie. Cu toate acestea, există congregații întregi de călugărițe străine.

De exemplu, Comunitatea Mielului, un ordin aparținând dominicanilor, a sosit la Madrid acum 15 ani din Franța. Cele șapte «surori», așa cum se descriu pe site-ul lor web, au trăit până nu demult în Capela Episcopului, o mănăstire impresionantă din secolul al XVI-lea situată în Plaza de la Paja, declarată Patrimoniu Național.

Recent, așa cum avertizează un mesaj scurt scris de mână și lăsat la intrarea capelei, s-au mutat, cu nu puțină polemică, pe un teren evaluat la opt milioane de euro și cu 3.000 de metri pătrați situat în cartierul Usera.