
În câteva cuvinte
Această recenzie prezintă cartea lui Juan Antonio Ortega Díaz-Ambrona, o colecție de articole publicate de-a lungul a 62 de ani, care reflectă evenimente semnificative din istoria recentă a Spaniei, precum tranziția la democrație și rolul UCD. Cartea este apreciată pentru relevanța și perspicacitatea sa în înțelegerea Spaniei contemporane.
Autorul acestei lucrări este cunoscut ca un jurist competent
Autorul acestei lucrări este cunoscut ca un jurist competent (avocat al Consiliului de Stat, avocat consultant și director al unor companii importante precum Repsol, Campsa, CLH sau apărător al clientului BBV Argentaria). A fost, de asemenea, profesor de drept la diferite universități din Madrid (CEU San Pablo, Comillas sau Carlos III). Poate că unii își mai amintesc de el ca politician al UCD (subsecretar al Justiției, secretar de stat pentru Dezvoltare Constituțională, ministru adjunct al lui Suárez pentru coordonarea legislativă și ministru al Educației și Științei). Și nu vor lipsi cei care îl recunosc astăzi ca memorialist și istoric al UCD (Memorial de transiciones 1939-1978, Las transiciones de UCD. Triunfo y desbandada del centrismo 1978-1983 sau El Grupo Tácito. Un precursor del centrismo de UCD).
A fost toate acestea. Dar a fost și, și continuă să fie, un intelectual. Și așa, ca intelectual, ni se prezintă în această lucrare pe care o comentăm. Un intelectual, spunea Santos Julia, nu lucrează cu idei, ci face lucruri cu idei. Este recunoscut ca atare atunci când cineva a atins notorietate în exercitarea profesiei sale și, în plus, profită de această notorietate pentru a contribui cu cuvântul său la formarea opiniei publice. Juristul renumit, avocatul recunoscut sau profesorul excelent își asumă rolul de intelectual atunci când, fără a abandona tribunalele, sălile de clasă sau exercitarea profesiei sale, se adresează cu știința sa nu colegilor avocați sau colegilor de profesie, ci marelui public a cărui opinie vrea să o contribuie la formare.
Această ultimă lucrare a lui Ortega Díaz-Ambrona evidențiază, pentru cei care nu-l cunosc, funcția intelectuală pe care a îndeplinit-o de-a lungul vieții sale. În democrație, cine dorește să influențeze treburile publice trebuie să o facă prin cuvânt, vorbit sau scris, prin conferință sau articol. Scopul urmărit determină mijlocul cel mai adecvat. Cursul sau cartea sunt suporturi ale muncii academice profesionale. Dar dacă se dorește ajungerea la cetățenii în general, dacă se dorește influențarea opiniei publice, trebuie să se meargă în căutarea acestora prin intermediul articolului din ziar sau revistă.
Acesta este ceea ce Ortega Díaz-Ambrona a făcut timp de 63 de ani, din 1962 cu primul său articol („O generație care nu a făcut războiul”) până în 2024 cu un In Memoriam pentru Eugenio Nasarre. Și aceasta este ceea ce oferă această colecție de 166 de articole publicate în cele mai variate mijloace de comunicare, de la dispărutul Ya la Джерело новини, trecând prin Cuadernos para el Diálogo, Informaciones, Cambio 16, ABC, La Razón sau El Mundo, printre altele.
Ocazia care a dat naștere fiecăruia dintre articolele adunate aici a fost un eveniment cotidian care necesita lumină, claritate pentru ca ochii cetățeanului să își poată forma propria imagine. Comentarea unui eveniment presupunea, uneori, încercarea de a-l situa pe agenda publică; alteori, când problema era deja pe agendă, comentariul urmărea să provoace un curent de opinie care, într-o democrație, să aibă efecte asupra politicilor guvernamentale. Sigur nu a fost ușoară alegerea obiectului articolului: este nevoie de o anumită perspicacitate pentru a alege din mulțimea de fapte sau fenomene zilnice pe cel care merită să fie comentat. În orice caz, selecția de fapte, de evenimente de comentat în presa scrisă și adunate aici ne spune multe despre personalitatea și preocupările autorului în cauză.
Prin paginile sale defilează marile evenimente care s-au petrecut în țara noastră în ultimii 62 de ani. Nu sunt toate evenimentele care ne-au interesat, desigur; dar majoritatea dintre ele: tranziția la democrație, rolul UCD, cazul democrației creștine, procesul constituțional, educația... Și unele dezastre care, precum educația, evenimentele independentiste, atacurile la Constituție... continuă să ne preocupe. De asemenea, prin paginile sale apar portrete ale unor personalități de o impresionantă statură politică precum Joaquín Ruiz-Giménez, García de Enterría, Javier Muguerza, Landelino Lavilla, Luis Gómez Llorente...
Dar prezenta carte nu este o colecție heterogenă de articole și intervenții în Cortes. În primul rând, pentru că autorul a ordonat cele 166 de contribuții în 15 mari blocuri tematice și, prin urmare, nu constrânse de cronologia publicării lor. În ciuda faptului că sunt articole care au fost scrise la căldura evenimentului punctual, care sunt scrise pentru aici și acum, ordonarea lor sistematică, departe de a fi forțată, dă cititorului impresia că au fost scrise cu o planificare prealabilă, cu un sistem. Dar, mai ales, lectura tuturor acestor articole evidențiază faptul că în spatele tuturor, ca și cum ar fi armătura lor cea mai fermă, există o idee; că se profită de evenimentul zilnic pentru a apăra o cauză. Poate că diferența dintre profesionistul pur al jurnalismului și intelectualul care frecventează mijloacele de comunicare în masă este că, deși ambii au ceva de spus, ceva de povestit, doar acesta din urmă are o cauză de apărat.
Cauza care unifică și dă sens textului este o anumită idee despre Spania, bazată pe voința Constituției, importanța Dreptului ca instrument de ordonare a politicii și valoarea dialogului și a conviețuirii. Aceasta este esența lucrării. Aceasta este cauza pe care Ortega Díaz-Ambrona o apără în această carte. Am spus anterior că trebuia să o situăm în evenimentul zilnic. A spune că aceasta este o carte de aici și acum nu poate fi înțeles în niciun caz ca un demerit. John Ruskin (Sésamo. De los tesoros de los Reyes), a diferențiat cu mare agerime între cărțile momentului și cărțile din toate timpurile. Dar ne-a avertizat că diferența nu presupune o distincție de calitate. Nu este doar că o carte proastă nu durează și una bună da. Este o distincție de specie: există cărți bune pentru moment și cărți bune pentru tot timpul. La fel cum există cărți proaste ale momentului și proaste din toate timpurile. Ei bine, cu siguranță această lucrare intră în ceea ce Ruskin ar numi o carte bună pentru acest moment.
De Derecho, política y democracia (1962-2024). O traiectorie umanistă și de centru
Juan Antonio Ortega Díaz-Ambrona
Congresul Deputaților, 2024
444 de pagini
20,01 euro
Căutați-o în librăria dvs.