Orașe pentru toate vârstele

Orașele se confruntă cu schimbări demografice profunde. Numărul adulților cu vârsta de peste 65 de ani la fiecare 100 de persoane în vârstă de muncă —de la 20 la 64 de ani— a crescut în orașele din țările cele mai dezvoltate din lume. Experții estimează că proporția persoanelor în vârstă va crește de la 20,9% la 27,9% în medie, între 2020 și 2040, în zonele metropolitane și periferiile acestora din 29 de țări aparținând Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Acest lucru obligă guvernele să reevalueze politicile pentru ca aceste centre urbane să fie mai incluzive, garantând accesibilitatea și egalitatea de șanse pentru toți rezidenții, indiferent de vârsta lor, conform raportului Orașe pentru toate vârstele, elaborat de organizația multilaterală cu sediul la Paris.

Dacă se analizează îndeaproape rezultatele țărilor membre OCDE, cele mai mari creșteri ale raportului dintre persoanele în vârstă și populația totală, între 2000 și 2022, s-au înregistrat în Coreea (4,8 %), Columbia (2,9 %), Mexic (2,6 %), Japonia (2,4 %), Chile (2,4 %) și Polonia (2,2 %). De asemenea, deși zonele rurale tind să prezinte creșteri mai pronunțate ale proporției persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani decât cele urbane —în 22 dintre cei 35 de membri—, în unele țări, cum ar fi Spania, această rată a crescut mai rapid în orașe decât în afara lor.

Cu toate acestea, centrele urbane nu trebuie doar să răspundă nevoilor celor mai longevivi, ci trebuie să își păstreze și capacitatea de creștere pentru a rămâne atractive pentru cei mai tineri. OCDE a identificat trei aspecte care definesc un oraș incluziv: un design și o planificare urbană centrate pe calitatea vieții locuitorilor; valorificarea întregului potențial economic al fiecărui grup, adică consolidarea economiei locale prin integrarea tuturor cohortelor de vârstă ca lucrători și consumatori; și garantarea dreptului la locuință al tuturor locuitorilor. În acest ultim punct, deosebit de critic în cazul Spaniei, având în vedere actuala criză rezidențială, OCDE subliniază necesitatea de a investi în locuințe accesibile.

Raportul subliniază că diferențele de acces la locuințe al tinerilor, de la 20 la 29 de ani, variază considerabil între țările membre. În medie, în OCDE, aproximativ jumătate dintre tinerii sub 30 de ani locuiesc cu părinții lor. Cu toate acestea, această proporție este mult mai mare în Spania — alături de Grecia, Irlanda, Italia, Coreea și Portugalia — unde mai mult de 75% locuiesc cu părinții lor, conform datelor corespunzătoare anului 2022. În contrast, numărul tinerilor care locuiesc cu părinții este mult mai mic în țările nordice, unde este mult mai probabil să se emancipeze și să locuiască singuri, conform studiului OCDE.

Pentru a face ca orașele să nu atragă doar tinerii prin oportunitățile de angajare, ci să fie capabile să îi și găzduiască la un preț accesibil, organismul sugerează implementarea de măsuri pentru ca noile gospodării să se poată stabili aproape de școli, surse de locuri de muncă, servicii și centre culturale. Organizația citează câteva exemple de succes în Italia, Irlanda, Statele Unite și Grecia, cu proiecte de reabilitare a terenurilor industriale abandonate, renovarea apartamentelor vechi pentru studenți și inițiative de locuințe comune intergeneraționale. Studiul sugerează, de asemenea, utilizarea instrumentelor precum subvențiile și valorificarea terenurilor publice și detaliază că aceste reforme nu ar fi benefice doar pentru cei mai tineri, ci ar favoriza și îmbătrânirea persoanelor în vârstă la domiciliu, fără a fi strămutate. Studiul recomandă, de asemenea, ca orașele să elimine barierele arhitecturale pentru a favoriza mobilitatea persoanelor în vârstă și ca orașele să ofere, de asemenea, locuințe accesibile pentru cohortele mai în vârstă.

Acțiuni cheie

Ignorarea nevoilor persoanelor de toate vârstele în planificarea și politicile urbane poate genera costuri sociale și economice semnificative, avertizează experții OCDE. Printre acestea, se remarcă un impact asupra sistemului de sănătate —cu o creștere a cheltuielilor publice pentru îngrijirea rezidenților în vârstă— și o creștere a nivelului de sărăcie sau singurătate. De asemenea, poate reduce substanțial oportunitățile educaționale pentru copii, soliditatea pieței muncii și productivitatea. Această situație, la rândul său, ar reduce entuziasmul celor mai tineri de a se stabili în aceste orașe.

Pentru a ajuta orașele să se adapteze, OCDE a elaborat o listă de verificare pentru orașe, care oferă acțiuni cheie pentru guvernele de la diferite niveluri. În ceea ce privește strategia, se propune prioritizarea unei planificări urbane incluzive, aplicând designul pentru a garanta accesibilitatea și care să țină cont de participarea cetățenilor. În plus, se sugerează promovarea serviciilor personalizate de angajare atât pentru tineri, cât și pentru persoanele în vârstă, într-un efort de a valorifica așa-numita economie argintie. În ceea ce privește gestionarea și generarea de resurse, se încurajează consolidarea rețelelor de colaborare public-privat. De asemenea, recunosc importanța generării de date defalcate pe vârstă pentru a orienta politicile, cu aplicarea metodelor inovatoare în sondajele naționale și locale. În cele din urmă, recomandă coordonarea politicilor între niveluri și sectoare guvernamentale și schimbul de bune practici între orașe.