Marc Giró

Raquel Peláez, subdirector al revistei SModa, susține că atunci când l-a cunoscut pe Marc Giró (Barcelona, 50 de ani), care lucra ca editor de modă la Marie Claire, era deja așa cum este și acum, „superelegant”. Întâlnirea cu el era „norocul zilei, pentru că scoate strălucirea din orice”. Îl definește ca fiind acid, dar nu jignitor; afectuos, dar deloc snob. „Este tipul de persoană din profesie pe care o cunoști de mult timp despre care spui: ar trebui să aibă o emisiune de televiziune”, adaugă ea. Și are, se numește Late Xou și este difuzată pe La 1 în serile de marți. De asemenea, prezintă magazinul Vostrè primer, la postul de radio RAC1, și a colaborat cu ziarul Ara. Giró are ceva din acel Dandy de la periferie pe care îl cânta grupul Sidonie prin 2007: „Un parfum bun și o cravată, da, da, trăiască Che”. Are acel ceva care te prinde sau te respinge. Dintre acele persoane ușoare pe care Javier Marías le revendica pentru că iau din greutatea densității vieții. În monologurile sale, el revendică, printre multe altele, folosirea catalanei pentru că dintre toate lucrurile care se pot face cu ea se numără sexul, mângâierea și cererea independenței. Mai multe informații Marc Giró: „În viață, trebuie să faci puțin teatru. Sinceritatea, pentru psihiatru” Răspunde din când în când celor care îl insultă pe rețelele de socializare pentru ca, după cum spune el, „să nu poată spune că ura lor cade în sac fără fund”. Îl numesc cotă LGTBI+, catalan, stânga caviar și alte delicatețuri. El adună procentele queer, antiracist, woke, animalist, antifascist și „fan Rocío Carrasco” (a colaborat la dezbaterile de după difuzarea pe Telecinco a docuseriei Rocío, contar la verdad para seguir viva) pentru că ceea ce îi spune un hater stimat i se pare puțin. Să nu se întâmple ca unii să fie derutați când îl găsesc cu telecomanda în mână. „Nu există bani publici pentru a plăti ceea ce face Marc Giró pentru Spania”, a scris Jordi Évole pe profilul său de Instagram. Poate că suntem în fața celui mai impecabil bărbierit bărbat de la televiziune, pe care nu îl cunoaștem altfel decât uniformat în costum, cămașă perfect călcată și cravată. Autor de cărți în care vorbește despre bune maniere, despre pufuleți și unde să-i găsești. Se intuiesc prin ecran calitățile bune ale garderobei sale. Acolo, în fiecare săptămână, acest licențiat în Istoria Artei intervievează, dansează, râde de toți și de el însuși și se bucură. Se vede că se bucură și respiră hedonism ilustrat. „Așa cum spunea [Jesús] Quintero, în interviurile sale conduce cu blândețe către ceea ce este celălalt”, remarcă despre el jurnalista Joana Bonet, director al revistei Magazine de La Vanguardia și care a fost director (și șef) al lui Giró la Marie Claire. A făcut presă, radio și televiziune, a colaborat cu prietenele sale Isabel Calderón și Lucía Litjmaer în podcastul lor Deforme semanal, și cu Andreu Buenafuente în Late Motiv. A prezentat clopotele care dădeau startul anului 2021 la RAC1 și pre-clopotele la Neox împreună cu Paca La Piraña. Marc Giró (în centru) pozează în timpul recepției premiaților la Ondas din 2023. Xavi Torrent (Getty Images) Incis. Cum să uităm de acea dată când pe atunci vicepreședinta Guvernului Nadia Calviño l-a întrebat pe atunci vicepreședintele Pablo Iglesias cine este Paca la Piraña după ce acesta a menționat-o într-o intervenție în timpul unei sesiuni plenare în Congresul Deputaților. Dar să revenim la Giró. Bonet l-a cunoscut pe Giró când acesta avea părul blond. „Îmi amintesc de el foarte suedez, cu acel păr a la Leif Garrett, dar foarte îngrijit, da?”, glumește ea. În acei ani între prezentări, defilări și haine diverse, se spune că emana magnetism, dar la locul de muncă era capabil să fie și disciplinat, până la un punct monahal, foarte departe de personajul amuzant și oarecum nebunatic pe care îl vedem în fiecare seară de la ascensor până la despărțirea de program. „Venea foarte devreme la muncă, iar când mergea la depozitele unde se află hainele era o petrecere continuă. Imediat ce termina, se ducea să călărească. Arabii spun că avem 42 de persoane în interior. El are cel puțin două”, adaugă Bonet. Venerație simte pentru el actrița Candela Peña, care colaborează cu el la televiziune și a cărei conexiune s-a transformat într-un spectacol la Teatrul Victoria din Barcelona numit El antipodcast. „Este o ființă spectaculoasă, educată, deloc vehementă, care știe să asculte ca nimeni altul. Îi pasă să-ți fie bine, urăște să călătorească, îi plac hainele clasice precum Barbour sau o trenă moștenită de la o rudă. Pentru mine este marea contesă a Barcelonei în acest moment, galopând pe spinarea unui cal către un loc pe care știu că îl merită, dar nu știu care este”, povestește ea. O descriere 100% Candela Peña. „Nu știu dacă te pot ajuta, pentru că îmi este prieten de vreo 800 de ani”. Așa răspunde criticul de televiziune Mariola Cubells. A scris despre el că este „carismatic și pitoresc, ager și empatic, cordial și glumeț”, că alături de el sunt mereu „râsete răsunătoare” și „spune lucruri grozave ca și cum ar explica că cerul este albastru”. Nu-și amintește foarte bine de ziua aceea de acum 800 de ani când l-a cunoscut, dar își amintește că dragostea la prima vedere a fost aproape instantanee. Asigură că există un Giró foarte sobru, reținut și liniștit (poate acea a doua persoană la care se referă Bonet) care îi dă soliditate pentru că „nu se preface a fi ceva ce nu este”. De asemenea, asigură că aduce la televiziune ceea ce lipsește în prezent grilei: „Relatări inteligente, cu substanță și respect față de spectator”. Acea televiziune care a rămas orfană, spune Bonet, când Buenafuente a părăsit intervalul de noapte. Golul pe care a venit să-l umple Giró cu lejeritatea sa politică, de cer albastru.