Propunerea Comisiei Europene

Propunerea Comisiei Europene de a crea o listă comună comunitară de «țări de origine sigure», în care sunt incluse Columbia, Bangladesh, Egipt, Maroc sau Tunisia, este un pas suplimentar în înăsprirea politicii migratorii europene și în încercările de a frâna imigrația ilegală în UE. Bruxelles-ul intenționează să accelereze procedurile de cerere de azil ale cetățenilor provenind din aceste țări (între toate, aproximativ 26% din milionul de cereri anuale) sub premisa că, fiind considerate state «sigure», majoritatea solicitărilor acestor solicitanți sunt instantaneu «neîntemeiate». Revizuirea acestor cazuri s-ar face într-un maximum de trei luni. Deși UE asigură că se vor menține standardele și garanțiile în analiza cererilor de azil, organizațiile de drepturile omului au avertizat că în procesele accelerate se pierd garanții. În țări precum Tunisia, Egipt sau Turcia, care este pe listă pentru că este candidată la UE, există represiune împotriva jurnaliștilor, activiștilor, persoanelor LGTBI și oponenților. Încarcerarea primarului din Istanbul este cel mai recent exemplu.

Virajul ostil al Bruxelles-ului față de imigrație nu se termină aici. Înainte de vară se va «revizui» conceptul de «țară terță sigură», adică o țară care nu este cea de origine sau cea de destinație a migrantului, pentru a «ușura» unele dintre condițiile și formalitățile procedurale. Se caută și mai multă rapiditate în proceduri, cu riscul de a călca în picioare garanții, deși Europa insistă asupra celor mai înalte standarde. Acest al doilea pas este fundamental pentru un alt obiectiv: crearea de tabere de deportare în afara UE în cadrul noii reglementări a returnărilor, prezentată în martie. Sunt pași care nu ar trebui să surprindă. Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, îi anunță de mult timp. Ultima dată, în scrisoarea către liderii UE în vederea summitului lor de la Bruxelles din martie. Totul este coerent cu apropierea de extrema dreaptă în materie de migrație pe care a făcut-o UE în ultimii ani. A făcut-o presată de țări cu guverne foarte virate spre dreapta, precum cel al Giorgiei Meloni în Italia — care a aplaudat efuziv crearea listei de țări de origine sigure și se laudă că este inspirația sa pentru că a creat un centru externalizat pentru imigranți în Albania, pe care justiția îi interzice să-l folosească — sau cel austriac. Dar și din alte țări presupus mai moderate, precum Danemarca social-democratei Mette Frederiksen, ale cărei politici migratorii au inspirat o bună parte dintre cei care în Europa cer o mână mai dură.

Când anul trecut a fost aprobat Pactul privind Migrația și Azilul, la Bruxelles se admitea că i s-a înăsprit conținutul într-o încercare de a stăvili avansul în tot continentul al extremei drepte pe spatele discursului xenofob. De asemenea, de teamă de ascensiunea partidului ultra AfD, Germania social-democratului Olaf Scholz și-a schimbat discursul migrator și a impus controale temporare la frontierele sale. Este o dovadă la scară națională că adoptarea mesajului extremist pentru a stăvili avansul său este o strategie sinucigașă, mai ales într-o chestiune atât de complexă precum imigrația ilegală, care nu răspunde politicilor și nici sondajelor europene, ci unor tragedii îndepărtate. AfD este deja a doua forță în Bundestag. Chiar și așa, noua coaliție de guvernare dintre creștin-democrați și social-democrați s-a angajat să «reducă în mod eficient migrația ilegală» și are o listă proprie de țări de origine sigure și mai lungă decât cea europeană.