Atenție la concedierea unui angajat cu incapacitate permanentă, acum este interzis

Atenție la concedierea unui angajat cu incapacitate permanentă, acum este interzis

În câteva cuvinte

Modificarea legislației spaniole interzice concedierea automată a angajaților cu incapacitate permanentă, obligând companiile să adapteze posturile sau să ofere relocare. Concedierea este permisă doar în cazuri justificate de costuri excesive sau imposibilitatea reală de adaptare, conform unei hotărâri judecătorești recente.


Modificare a articolului 49.1 din Statutul Lucrătorilor

Articolul 49.1 din Statutul Lucrătorilor a fost modificat și elimină posibilitatea de a concedia automat o persoană atunci când i se recunoaște o incapacitate permanentă totală, absolută sau invaliditate gravă. Începând cu 22 aprilie, doar angajatul poate decide dacă își încheie contractul după declararea incapacității. Relația de muncă se va stinge doar în caz de deces. Compania este obligată să ofere o adaptare a postului sau relocarea într-un altul compatibil cu noile condiții de sănătate ale angajatului. Se poate refuza doar atunci când presupune pentru companie un «cost excesiv». Conform celor susținute de Podemos, dacă costul adaptării postului nu depășește indemnizația de concediere sau echivalentul a șase luni de salariu, compania nu se va putea ascunde în spatele acestei sarcini excesive. Textul legal stabilește, de asemenea, că trebuie luate în considerare posibilele ajutoare sau subvenții publice pentru a suporta o parte din costuri. Iar în cazul companiilor cu mai puțin de 25 de angajați, se va considera că există o sarcină excesivă atunci când adaptarea depășește – fără a include ajutoare – valoarea indemnizației sau salariul de șase luni al angajatului afectat. Reforma, aprobată cu un sprijin parlamentar larg (251 de voturi pentru și doar trei împotrivă), respectă cerințele Curții de Justiție a Uniunii Europene, care avertizase deja că concedierea pentru invaliditate permanentă este contrară dreptului comunitar.

În plus, noua normă are un impact economic pozitiv: dacă angajatul rămâne în funcție, va continua să contribuie la asigurările sociale, la fel ca angajatorul. Guvernul asigură că această măsură nu va avea costuri pentru Administrație. Angajatul, odată ce i-a fost recunoscută incapacitatea, are la dispoziție zece zile pentru a solicita menținerea postului. Din acel moment, compania are un termen de trei luni pentru a-l adapta, a-l schimba cu altul compatibil sau, în ultimă instanță, a rezilia contractul dacă sunt îndeplinite cerințele.

Exemplu de aplicare a reformei

Ca exemplu de modul în care poate fi aplicată această reformă, este cazul inclus în hotărârea Tribunalului Superior de Justiție (TSJ) din Castilla y León (1180/2025, din 17 martie). Pura (nume fictiv), profesoară de grădiniță din 2007, a fost recunoscută în martie 2024 cu o incapacitate permanentă totală din cauza tulburărilor imunologice și psihiatrice care o împiedicau să lucreze în spații închise. Echipa de Evaluare a Incapacităților (EVI) a confirmat situația, iar compania a reziliat contractul în conformitate cu articolul 49.1.e) din Statutul Lucrătorilor. S-a analizat posibilitatea adaptării postului sau a relocării, dar telemunca a fost exclusă din cauza naturii prezente a predării. Compania a susținut că nu există posturi vacante în Valladolid sau în alte centre și că menținerea unui post inutil ar genera o cheltuială nesustenabilă. A oferit chiar și date economice Consiliului Educației. Pura a făcut recurs, susținând discriminarea pe criterii de handicap și oferind informații despre angajări în alte orașe (Valencia, Barcelona și Huelva), dar instanța i-a respins argumentele. Aceste angajări au avut loc înainte de recunoașterea incapacității sale și, conform TSJ, ajustările rezonabile trebuie analizate începând din acel moment. Compania nu era obligată să o relocheze fără dovezi suficiente, nu s-a stabilit că angajata avea o calificare pentru alte niveluri de educație și nu s-a dovedit existența unor posturi administrative vacante compatibile. Instanța a concluzionat că nu există opțiuni reale de adaptare sau relocare și că crearea unui nou post ar fi imposibilă, având în vedere situația economică a centrului. Prin urmare, a respins recursul.

În virtutea celor de mai sus, deși concedierea automată este interzisă, compania poate rezilia contractul dacă dovedește că nu există posibilități reale de ajustare rezonabilă sau relocare, întotdeauna cu criterii obiective și proporționale.

Francisco Trujillo Pons, Profesor titular de dreptul muncii și asigurărilor sociale la Universitat Jaume I și 'of counsel' la Laborea Abogados.

Read in other languages

Про автора

Cristina este specializată în știri din domeniul sănătății din Spania, ea oferă informații precise și actualizate despre evenimentele medicale.