
În câteva cuvinte
Articolul tratează despre tensiunile din coaliția guvernamentală spaniolă, în special între Sumar și PSOE, legate de contractul de achiziție de muniție de la Israel și de politica de apărare. Se discută despre presiunile interne și externe asupra Sumar, precum și despre eforturile de consolidare a frontului stângii în Spania. Yolanda Díaz a subliniat necesitatea de a acționa eficient și de a minimaliza discursurile contradictorii în interiorul coaliției.
Victorie pentru Sumar în criză și cereri de control al contractelor cu Israelul
În termeni partizan, Sumar a înregistrat joi o victorie în fața PSOE prin rectificarea anulării achiziției a 15 milioane de gloanțe de la Israel de către Ministerul de Interne. Vestea contractului cu o companie din țara a cărei armată a masacrat peste 50.000 de palestinieni de la izbucnirea războiului din Gaza în octombrie 2023, a surprins grupul lui Yolanda Díaz la doar o zi după ce Guvernul a anunțat marți o investiție în apărare de 10.500 de milioane, care a deranjat foarte mult partenerul minoritar. Se adăuga necaz peste necaz. Și Sumar a cerut anularea acordului. Dar după 24 de ore de criză, oferind o imagine uneori dezorganizată, diferențele strategice din cadrul grupului au devenit evidente. «Trebuie să vorbim puțin și să muncim mai mult», a lăsat ca mesaj vineri vicepreședinta într-un interviu la RNE. Schimbarea de direcție decretată de președintele Pedro Sánchez a calmat apele și a potolit nemulțumirea internă incipientă. Nimeni nu mai vrea să vorbească despre criză, iar formațiunile se concentrează pe scoaterea în evidență a influenței lor în Executiv într-un moment deosebit de delicat: fără majoritate pentru aprobarea bugetului, într-un context de reînarmare în Europa și cu Podemos făcând presiuni din stânga din afara guvernului.
IU deschisese ușa miercuri unei posibile ieșiri din Guvern, ceea ce a supărat anturajul lui Díaz, care ceruse deja anularea contractului. Titularul de la Cultură, Ernest Urtasun (până acum purtător de cuvânt al Sumar) a fost cel care a ieșit în aceeași zi după-amiaza pentru a dezminți posibilitatea ca miniștrii săi să părăsească Executivul și a atribuit «dezbaterilor interne ale IU», unde coexistă sectoare foarte diferite, faptul că s-a ajuns să se pună o astfel de problemă de către purtătorul de cuvânt parlamentar al acelui partid, Enrique Santiago. Cuvintele deputatului, însă, au fost nuanțate de-a lungul zilei din propriile rânduri, reflectând totodată propria dezbatere. În echipa lui Díaz, care lucra de la prima oră în coordonare cu La Moncloa pentru a găsi o soluție la conflict, demersul a fost perceput ca o «stângăcie», care a pus, de asemenea, accentul pe criza internă, când mesajul pe care voiau să-l transmită era acela că ministerul lui Fernando Grande-Marlaska trebuia să rectifice. Deși fără a menționa pe nimeni, Yolanda Díaz și-a arătat din nou vineri dezacordul cu această strategie. «De când am aflat de veste în zori, m-am apucat de lucru, ceea ce cred că trebuie făcut. Trebuie să vorbim puțin și să muncim mai mult. Mai ales pentru ca atunci când cineva se prezintă, să poată vorbi cu o anumită liniște spaniolilor», a spus vicepreședinta a doua. Cu decizia de anulare a achiziției de gloanțe luată, partidele din grup au ajuns fără tensiuni, «ușurate», la reuniunea comună cerută public de IU și în care s-a convenit în cele din urmă îmbunătățirea mecanismelor interne de coordonare, potrivit unor surse familiarizate cu întâlnirea.
În conducerea Izquierda Unida, între timp, susțin că poziția lor nu a fost una deosebit de «dură», așa cum au fost acuzați, ci răspunde unei poziționări politice «anterioare, nu survenite», coerentă cu traiectoria formațiunii. Din alte forțe ale grupului se analizează, de asemenea, că acest discurs trebuie înțeles în cheie internă. «Se adresează electoratului lor și se delimitează», sunt de părere. Schimbarea ordonată în La Moncloa oferă un balon de oxigen pentru Sumar într-o săptămână deosebit de dificilă, cu Podemos încercând să-i sufoce pe cei ai lui Díaz din afară pentru susținerea unui Guvern pe care îl califică drept «al războiului» și după aprobarea planului de securitate care accelerează investițiile în apărare până la 2% din PIB până în 2025, o cerință a NATO și a Comisiei Europene pe care Sánchez și-a asumat-o și pe care în spațiul Sumar o consideră deja mai mult sau mai puțin amortizată. Vicepreședinta a profitat de succesul de joi pentru a anunța că reducerea zilei de lucru a departamentului său va reveni în Consiliul de Miniștri marți viitoare, astfel încât să poată începe deja procesarea sa în Congres, unde sprijinul trebuie încă negociat. De când s-a făcut public faptul că Guvernul va anula contractul, miniștrii și înalții funcționari ai partidelor din grupul Díaz s-au răspândit pe diverse radiouri, televiziuni și evenimente pentru a revendica revizuirea în fața opiniei publice. «Sărbătorim că s-a ratificat acordul pe care Guvernul însuși l-a făcut, iar în acest sens Izquierda Unida a fost foarte tranșantă, am fost întotdeauna», spunea coordonatorul său federal, Antonio Maíllo, vineri la TVE. «[Díaz] a fost la telefon cu președintele Guvernului și cu ministrul de Interne», a revendicat, la rândul său, pe același canal, la scurt timp după aceea, Lara Hernández, una dintre cei doi noi coordonatori ai Movimiento Sumar. În declarațiile de la Bruxelles, ministra Sira Rego a solicitat din nou un audit al tuturor contractelor Ministerului de Interne și al Apărării cu Israel. «Vom fi absolut exigenți cu respectarea a ceea ce există în Guvern pentru a nu exista niciun euro din bani publici care să meargă la achiziționarea de armament» către acea țară, informează Silvia Ayuso.
Front larg
Fără a fi ales încă un lider al spațiului pentru a face față următorului ciclu electoral (vicepreședinta nu a decis încă dacă va candida) și cu proiecții demoscopice foarte slabe, partidele caută să se revendice. În fața acestui scenariu, mai multe formațiuni de stânga se retrag în cazărmile lor în acest weekend. Atât Podemos, cât și Movimiento Sumar își vor alege sâmbătă și duminică noile conduceri după adunările din ultimele săptămâni. Más Madrid sărbătorește două zile de Plen Autonom Extraordinar. Iar IU, la rândul său, are în plan să aprobe sâmbătă un document care reflectă politica de alianțe a formațiunii, cu un mandat clar pentru a forja un «front larg». În proiectul de text pe care îl va supune la vot Coordonatorul Federal, organul suprem între adunări, partidul lui Maíllo își explicitează pariul pentru căutarea unității electorale cu acele formațiuni cu care împărtășesc deja spații, cum ar fi Podemos, Verdes și Movimiento Sumar. Este cazul Andaluziei, unde partidele poartă discuții de multe luni pentru a încerca să reediteze un acord care de data aceasta să nu ajungă în preaviz scurt și să scoată la iveală divergențe. IU se referă, de asemenea, la forțe de anvergură confederală, cum ar fi Compromís, Más Madrid, Comunes, MES și «acelea care nu fac parte din coaliția de guvernare Sumar, dar cu care putem construi alianțe în federații sau la nivel federal», se menționează. În orice caz, documentul subliniază că acordul va fi posibil «dacă părțile vor, pe baza programului, a recunoașterii reciproce și a metodei democratice», adică inclusiv primare, așa cum a formulat deja Maíllo public de multe ori. Textul, totuși, este clar cu privire la concurența IU la orice alegeri: «Dacă restul organizațiilor nu doresc să construiască alianțe sau nu în termeni care să ne permită să avansăm în obiectivele noastre politice, Izquierda Unida va garanta, în orice caz, prezența sa în următorul ciclu electoral. De aceea, nu vom înceta să lucrăm la consolidarea și vizibilitatea organizației în termeni de autonomie», se subliniază.
Scrisoarea conține o oarecare mustrare pentru formațiunile lui Ione Belarra și Yolanda Díaz. «Izquierda Unida și-a pus toată forța în slujba inițiativelor politice care au avut loc în ultimii ani, mai întâi cu Podemos, apoi cu Sumar. Cu toate acestea, Izquierda Unida nu a văzut că munca sa a avut nici recunoaștere, nici încadrare democratică în aceste coaliții», asigură înainte de a sublinia că alianțele au «limitele lor marcate de capacitatea transformatoare». «Una evidentă este cea a organizațiilor autointitulate de stânga, dar susținătoare ale NATO și complăcute cu escaladarea belică în războiul din Ucraina», avertizează.