«Povestea lui Souleymane»: Contracronometru social amețitor pentru un curier în căutare de azil

«Povestea lui Souleymane»: Contracronometru social amețitor pentru un curier în căutare de azil

În câteva cuvinte

«Povestea lui Souleymane» este un film dramatic despre viața unui imigrant guineean în Paris, care se pregătește pentru interviul de azil. Regizorul Boris Lojkine explorează dificultățile și provocările cu care se confruntă imigranții, oferind o perspectivă asupra realităților sociale și umane din spatele livrărilor de mâncare la domiciliu. Filmul abordează teme precum imigrația, rasismul și lupta pentru o viață demnă.


Într-o seară obișnuită...

Într-o seară obișnuită, cuiva îi este foame și nu are chef să gătească, așa că decide să comande mâncare la domiciliu. O altă ființă umană, în mijlocul amețelii orașului și poate și al ploii, ajunge să-i livreze cina. Pe drum, acest curier are un mic accident cu bicicleta, iar punga este mototolită. Mâncarea este perfectă, dar ambalajul acelei lumi primare impecabile, în care totul înseamnă confort, nu este așa cum se dorește, nu este chiar impecabil. Clientul trântește ușa și nu păstrează comanda.

«Povestea lui Souleymane»

Această scenă, prezentă în «Povestea lui Souleymane», al treilea lungmetraj al lui Boris Lojkine, ar trebui să ne facă să reflectăm. Ceea ce se află în spatele acelui mesager al bunăstării noastre, poate și al moleșelii noastre, este inimaginabil. Cine este, de unde vine, ce fel de existență are, ce i s-a întâmplat chiar înainte și ce i se va întâmpla după, este ceea ce ne spune regizorul și scenaristul său, cu un simț social înrădăcinat și un simț cinematografic estimabil. Relatarea a două zile din viața unui imigrant guineean în Paris, în timp ce se pregătește pentru interviul de solicitare a azilului. Un film care, în ciuda faptului că provoacă cinefilului obișnuit o senzație de deja văzut și auzit, de tematică repetitivă în cinematografia socială europeană din ultimele două decenii, nu încetează să aibă un interes indiscutabil, deoarece știe să găsească unghere încă netratate, făcându-te să simți nervozitatea pe care o provoacă un thriller bun (aproape fără a fi unul).

Sean Baker, cineastul anului, câștigător al Palme d'Or la Cannes și al Oscarului pentru cel mai bun film pentru «Anora», și-a început cariera cu un film similar: «Take Out» (2004). Mult mai ieftin și mai independent decât «Povestea lui Souleymane» (Baker l-a realizat cu un buget derizoriu de 3.000 de dolari), dar la fel de precis atunci când vine vorba de reflectarea cronicii invizibile a unei ființe umane la marginea societății occidentale contemporane. Lojkine, mai apropiat de modelul fraților Dardenne decât de cineastul american, arată succesiunea de aranjamente dubioase care înconjoară uneori acest act de a comanda și a primi mâncare la domiciliu. Printre acestea, cei 120 de euro pe săptămână pe care trebuie să-i plătească adevăratului proprietar al contului de rider — un alt imigrant, dar acesta cu actele necesare pentru a putea lucra —, care i l-a subînchiriat pentru a lucra în altă parte și a obține astfel un venit suplimentar.

Abou Sangare, într-un moment din «Povestea lui Souleymane», de Boris Lojkine. Dormind, cinând, făcând duș și spălându-și hainele într-un hostel, în timp ce vorbește cu tristețe cu iubita sa din Guineea și suferă amenințările mafiei care îi reține pașaportul până nu plătește o sumă de bani pe care încă nu o are, devenirea creaturii protagonista ajunge să devină o asemănare a suspansului social, până la ajungerea la interviul cheie în fața funcționarului Ofpra, Oficiul Francez de Protecție a Refugiaților și Apatrizilor. O întâlnire pentru care s-a pregătit mental cu o poveste inventată (și memorată) despre un luptător pentru drepturile omului în țara sa, când în realitate nu a fost niciodată interesat de politică, ci de obiectivul laudabil de a avea o viață demnă.

Lojkine deschide astfel o gamă de griuri care eludează figura unui singur personaj sfânt, și culminează cu un final deschis în aparență, dar închis ermetic dacă se analizează ultimul element cinematografic de montaj: o tăietură la negru (care nu se estompează în negru), exact ca cea din finalul unui serial de televiziune mitic, care nu implică continuitate, ci ruptură.

«Povestea lui Souleymane»

  • Direcție: Boris Lojkine.
  • Interpreți: Abou Sangare, Alpha Oumar Sow, Nina Meurisse, Emmanuel Yovanie.
  • Gen: dramă. Franța, 2024.
  • Durată: 93 de minute.
  • Lansare: 30 aprilie.

Read in other languages

Про автора

Marius scrie despre evenimente politice din Spania, el are abilitatea de a face o analiză profundă a situației politice din țară.