«Abia atinge solul», spune Raúl Sánchez despre ultima sa creație

«Abia atinge solul», spune Raúl Sánchez despre ultima sa creație, Casa Magarola, o locuință de 175 de metri pătrați situată în Sant Cugat del Vallès, foarte aproape de centrul Barcelonei. Clădirea «plutește» pe ecrane subțiri de beton, evitând astfel perforarea excesivă a rocii de ardezie care acoperă cea mai mare parte a terenului. «Nu are piloni sau structură aparentă», explică arhitectul, «doar acele câteva picioare care îi servesc drept ancorare și care susțin casa pe partea din spate».

Scara externă contribuie la ancorarea reședinței pe panta stâncoasă pe care este construită. JOSE HEVIA BLACHA

Sánchez este pasionat de proiectarea clădirilor care «dialoghează cu peisajul cu naturalețe și discreție, fără a lăsa aproape nicio urmă». Magarola face exact acest lucru. Totul în ea răspunde dorinței de a-și minimiza impactul, de a se «micșora» în aparență pentru a putea crește printre fisuri, de a coexista adaptându-se ca o mănușă sinuoasă pantei stâncoase care îi servește drept gazdă.

De aici și aspectul său particular. Pentru început, se accesează dintr-un nivel superior în care locuința «se prezintă ca un corp ermetic și regulat». De la acest acces pornește o scară suspendată care ajunge la etajul principal, «o terasă mare comunicată cu bucătăria generoasă printr-un balcon cu patru ferestre glisante». Ramurile copacilor «mângâie fațadele», contribuind la acest dialog fluid între casă și mediul său imediat: «În fiecare colț, în fiecare unghi, se dezvăluie peisajul văii din jur și apropiata sierra de Collserola», spune Sánchez. Clădirea transmite, în opinia sa, «o familiaritate distantă inspirată din opera lui Michelangelo, o subtilă ciudățenie», ca și cum formele obișnuite ar fi puse de data aceasta în slujba unei logici neobișnuite.

Un detaliu al părții exterioare a clădirii, rezolvat sobru într-o încercare de a respinge noțiunea tradițională de fațadă și de a minimiza impactul construcției asupra peisajului. JOSE HEVIA BLACH

Funambulism pe stâncă

Construirea pe o pantă, argumentează Sánchez, a reprezentat mult mai mult decât o provocare tehnică: «Particularitățile terenului și caracterul pronunțat al peisajului în care se află m-au obligat la un exercițiu de gândire laterală care cred că a fost foarte fertil. Vorbim despre o pantă extremă, care atinge în unele tronsoane 100%. Cum construiesc o casă într-un astfel de spațiu fără a recurge la chirurgie invazivă, fără a aplatiza terenul? Cum o susțin?».

Clienții au venit la studioul său (Raúl Sánchez Architects, cu sediul în cartierul Poblenou din Barcelona) fiind conștienți de dificultățile sarcinii și fără aproape nicio idee preconcepută: «Aveau și un buget oarecum limitat, dar suficient. În general, s-au lăsat ghidați. Prima mea schiță nu era ceea ce așteptau, dar le-a plăcut. Așa cum obișnuiesc să fac cu clienții mei, am avut o conversație preliminară lungă cu ei pentru a-mi explica care sunt prioritățile lor, cum vor să trăiască și, pe baza acestui lucru, am făcut un prim diagnostic și le-am cerut să se pună în mâinile mele și să mă lase să desenez».

Camera de zi, cu vederi magnifice spre sierra care înconjoară Sant Cugat. JOSE HEVIA BLACH

Sánchez, născut în Linares în 1978, este un om cult, un cititor avid și la fel de pasionat de arte plastice ca și de cinema. Printre filmele sale preferate se numără Apocalypse Now, acel delir sumbru al lui Francis Ford Coppola în care Marlon Brando, soldatul poet, îl întreabă pe Martin Sheen, omul trimis să-l execute, ce părere are despre metoda sa și acesta răspunde: «Cu tot respectul, domnule colonel, în timpul petrecut cu dumneavoastră, nu am văzut nimic asemănător cu o metodă».

Ca și colonelul Kurtz, Sánchez susține că nu are o metodă: «Încerc să inventez. Fiecare proiect nou implică o serie de condiționări și cerințe prealabile care pentru mine reprezintă o oportunitate și o sursă de inspirație. Încerc să nu repet modele, să caut soluții proaspete. Dar nu sunt obsedat nici de o urmărire a originalității absolute, care ar fi sterilă. Sunt din ce în ce mai convins că doar dacă nu cunoști istoria poți crede că faci ceva radical nou. Dacă o cunoști, aspiri mai degrabă să faci diferența cu atenția la detalii și sensibilitatea pentru a capta nuanțe».

Richezza cromatică, cu o paletă de culori adaptată fiecărui proiect specific, este una dintre caracteristicile definitorii ale stilului lui Raúl Sánchez. JOSE HEVIA BLACH

Desigur, Sánchez nu este primul arhitect care proiectează o clădire pe o pantă încercând să-i minimizeze impactul. Dar este primul care o face pe acea pantă specifică, pe acel pat de rocă, și pentru un cuplu de clienți «care sunt încântați să trăiască în contact cu natura și pentru care bucătăria este cel mai important spațiu din locuință, deoarece acolo își primesc prietenii și acolo își desfășoară principalele ritualuri ale vieții cotidiene». Având în vedere aceste variabile, Sánchez s-a apucat de treabă, iar Casa Magarola a început să parcurgă drumul care duce de la abstracție la materie.

Așa a prins formă acea plantă inferioară cu fațadă vitrată al cărei bloc central găzduiește scara, baia și cămara și lasă să curgă în jurul ei bucătăria, livingul și belvedere deschise spre vale. De asemenea, scara interioară surprinzătoare care se strecoară printr-o gaură circulară pentru a traversa apoi un turn pătrat. Sau balcoanele mici care distribuie, deja la etaj, cele trei dormitoare cu uși glisante și baia. Utilizarea proporției de aur în plan și elevație conferă ansamblului, în opinia lui Sánchez, «un echilibru vizual adecvat între simplitate și sofisticare». Gama cromatică contribuie la acest efect: galbenurile foarte estompate ale balcoanelor deschise spre vale coexistă într-o tensiune armonioasă cu tonurile pământii care predomină în restul spațiilor.

Scările interioare și exterioare articulează acest spațiu particular construit în pantă. JOSE HEVIA BLACH

Complici necesari

Pentru arhitect, fundamental în acest proiect, ca și în majoritatea celor pe care le asumă studioul său, a fost «găsirea unor clienți receptivi, dispuși să facă un act de credință și să îndrăznească să trăiască în modul în care le-am propus, care nu este deloc convențional». În realitate, aceasta este una dintre constantele stilului său, poate cea principală, alături de angajamentul de a lăsa cea mai mică urmă posibilă asupra mediului: «Am tendința de a crea spații cu plan simplu, dar cu experiență complexă».

Împotriva arhitecturii de fațadă, el propune o arhitectură «narativă», bazată pe spații «cu personalitate», cu propria lor poveste, «care nu sunt percepute dintr-o dată, ci își dezvăluie esența pas cu pas, capitol cu capitol, pe măsură ce le parcurgi, trăiești în ele și le explorezi posibilitățile, ca și cum ai citi un roman». Dacă urmează să locuiești într-o anumită locuință o parte substanțială din viața ta, de ce să nu o lași să te surprindă și să-ți stimuleze imaginația?

Un detaliu al interiorului Casei Magarola, o reședință în care, în cuvintele arhitectului său, «spațiile nu sunt percepute dintr-o dată, ci se dezvăluie pas cu pas». JOSE HEVIA BLACH

Sánchez își asumă că, mai degrabă decât clienți, are nevoie de complici, deoarece «doar oamenii mai puțin convenționali sunt dispuși să trăiască în spații mai puțin convenționale», cum ar fi cele pe care le imaginează și le proiectează. Din fericire, acești oameni există: «Am avut o etapă, în jurul anului 2010, în cel mai rău moment al crizei pieței imobiliare din Spania, în care găsirea acestor spirite afine mi se părea dificilă și am ajuns să mă întreb dacă viziunea mea asupra arhitecturii nu era prea exigentă și puțin pragmatică. Din fericire, în ultimii ani, majoritatea clienților care vin la biroul meu au o idee destul de precisă despre cum lucrez și ce se pot aștepta de la mine, așa că nu este dificil pentru ei să se pună în mâinile mele și să-mi permită să continui să imaginez».

Așa, de la un client bun la altul, jienense a înlănțuit proiecte precum «salvarea» mini-locuinței BSP 20 din Born din Barcelona, apartamentul Tibbaut, PSM21 House din Castelledefels, sediul din Ibiza al lanțului de îmbrăcăminte Polonio, Row House din El Prat de Llobregat, sediile clinicii stomatologice Impress în orașe precum Barcelona, Milano, Madrid și Valencia sau Espai Saó din La Pobla de Ciervoles. «Îmi place să cred că fiecare dintre aceste proiecte are o personalitate distinctivă, un detaliu care îl singularizează», conchide Sánchez, «dar în ele se pot observa constante precum gustul meu pentru stările ambigue, simplitatea formală aparentă în echilibru cu complexitatea conceptuală, capacitatea de surprindere sau utilizarea foarte chibzuită a culorii». Caracteristici, de asemenea, foarte perceptibile în Magarola, casa la care se accesează de pe acoperiș și care șerpuiește fără complexe pe o pantă de stâncă, abia atingând solul.