Patru oameni de știință americani reputați lansează o dezbatere controversată, dar urgentă

Patru oameni de știință americani reputați pun pe masă o dezbatere spinoasă, dar urgentă. Cercetătorii, de la universitățile din California și New York, îndeamnă la utilizarea corpurilor persoanelor cu moarte cerebrală în spitale pentru a efectua experimente medicale și a face un salt în descoperirea tratamentelor pentru boli letale. În apelul lor, publicat în revista Science, ei explică faptul că această strategie este deja utilizată în mod excepțional pentru a testa primele transplanturi de organe de porc modificate genetic la oameni în Statele Unite și China, dar propun utilizarea corpurilor și pentru testarea medicamentelor, a tratamentelor experimentale de editare a ADN-ului și a altor terapii genetice moderne.

Cei patru autori – specialistul în bioetică Brendan Parent și neurologii Neel Singhal, Claire Clelland și Douglas Pet – argumentează că oamenii de știință «ar putea efectua sute, dacă nu mii, de experimente comparative simultane pe o singură persoană decedată menținută fiziologic». Semnatarii au inventat o nouă denumire: PMD, acronimul în engleză pentru decedați menținuți fiziologic (physiologically maintained deceased). «Modelele de cercetare PMD, din câte știm, nu au fost explorate pentru descoperirea de noi medicamente, în ciuda potențialului lor considerabil», sunt de părere aceștia.

În 1988, o echipă de la Universitatea de Stat din New York din Stony Brook a folosit corpul unei persoane cu moarte cerebrală pentru a testa un nou tratament anticoagulant. Acel experiment a declanșat deja o dezbatere despre implicațiile sale morale și religioase. În 2002, un grup de la Centrul Oncologic MD Anderson de la Universitatea din Texas a folosit un alt corp pentru a elabora o hartă moleculară detaliată a circulației sanguine umane. Acestea sunt singurele studii publicate pe care cei patru autori ai apelului le-au găsit în revista Science.

Moartea cerebrală presupune pierderea totală și absolut ireversibilă a funcțiilor cerebrale. Nu are nimic de-a face cu starea de comă, în care creierul este încă activ. Moartea cerebrală înseamnă, în toate scopurile clinice și legale, decesul, după cum subliniază Societatea Spaniolă de Medicină Intensivă, Critică și Unități Coronariene.

Juristul Federico de Montalvo Jääskeläinen a prezidat până în 2022 Comitetul de Bioetică al Spaniei, cel mai înalt organism consultativ al Guvernului în domeniul eticii științifice. În opinia sa, la fel cum este posibil să donezi un cadavru științei, poți preda corpul în stare de moarte cerebrală. «Subiectul este formal și legal mort», subliniază el. «Problema este ce se poate face atunci când nu există o declarație sau manifestare prealabilă de donație din partea persoanei interesate. Poate fi folosit corpul individului? Poate fi folosit atunci când este autorizat de un membru al familiei? În acest caz, problema se complică. S-ar putea chiar pune problema, așa cum se întâmplă în cazul donării de organe, a unui model opt out, adică: toți suntem donatori universali, cu excepția cazului în care ne exprimăm dorința de a nu fi», reflectă De Montalvo Jääskeläinen, de la Universitatea Pontificală Comillas, din Madrid.

Imaginea a numeroase corpuri umane conectate la mașini poate aminti de scene apocaliptice de science fiction, ca în filmul Matrix, dar realitatea nu ar avea nimic de-a face cu asta. Persoanele cu moarte cerebrală ar fi folosite doar cu autorizarea prealabilă a acestora sau a familiei lor, în unități de terapie intensivă ale spitalelor universitare.

Cei patru autori subliniază că corpurile în stare de moarte cerebrală sunt ideale pentru a analiza efectele unei intervenții timp de zile, dar «modelul de cercetare PMD nu ar fi neapărat util în studii pe termen mai lung, timp de luni sau ani». De Montalvo Jääskeläinen argumentează că, în cazurile de donare de organe, donatorul decedat este deja menținut cu activitate respiratorie. «Dacă cercetarea [cu corpurile persoanelor cu moarte cerebrală] este comparabilă în termeni temporali cu donarea, nu văd nicio problemă», explică el. «În definitiv, în Spania, având în vedere regimul nostru legal în materie de donare de organe, se poate accepta întotdeauna dacă subiectul a autorizat-o anterior și dacă cercetarea este de interes public», conchide el.

O echipă de chirurgi de la spitalul militar Xijing, din orașul chinez Xian, a anunțat în urmă cu o lună «succesul» primului transplant de ficat de porc transgenetic la o persoană. Receptorul era un bărbat de 50 de ani cu moarte cerebrală, așa cum se întâmplase anterior în operații similare cu inimi și rinichi de porc din 2021 la Centrul Medical Langone de la Universitatea din New York, în Statele Unite.

Chirurgul Pablo Ramírez, de la Spitalul Virgen de la Arrixaca din Murcia, a cerut autorizație pentru a transplanta ficat de porc, modificat genetic, la trei persoane cu insuficiență hepatică fulminantă dacă nu este disponibil niciun ficat uman. «Modelul unui om cu moarte encefalică cu inimă care bate este, fără îndoială, adecvat pentru a efectua teste de concept ale organelor de porc transgenice», susține el.

Ramírez indică «doi factori limitativi» ai acestei strategii. În opinia sa, împărtășită de cei patru autori americani, corpul unei persoane cu moarte cerebrală ar trebui utilizat cu prioritate pentru a-și dona organele, mai degrabă decât pentru cercetare științifică. «Al doilea factor limitativ este timpul în care se poate menține inima bătând la o persoană decedată prin moarte encefalică, limitat la zile sau câteva săptămâni, în cel mai bun caz», detaliază chirurgul. Prin urmare, continuă el, «este un model care, eventual, nu va servi pentru a investiga funcționarea fiziologică pe termen lung a transplanturilor de organe de porc transgenice la specia umană», dar va servi pentru a demonstra că un experiment precum cel din China funcționează și pentru a facilita autorizarea unor teste mai ambițioase, precum cel al său din Murcia, în care trei persoane ar primi ficat de porc timp de câteva zile, până când ar fi disponibil un ficat uman de la un donator decedat. Pentru cei patru autori americani, «potențialul de a face să avanseze știința este extraordinar».