În câteva cuvinte
Un studiu recent a dus la crearea unui nou antivenin care ar putea neutraliza veninul a numeroase specii de șerpi, inclusiv specii letale precum mamba neagră și cobra regală. Antidotul a fost dezvoltat pe baza anticorpilor lui Tim Friede, un bărbat care s-a imunizat voluntar împotriva veninului de șarpe prin auto-administrarea de doze și prin mușcături repetate. Rezultatele testelor pe șoareci sunt promițătoare, iar cercetătorii speră să înceapă în curând testele pe câini și, ulterior, pe oameni. Această descoperire ar putea reprezenta un pas important către crearea unui antidot universal pentru mușcăturile de șarpe.
În fiecare an, între 81.000 și 138.000 de oameni din întreaga lume mor din cauza complicațiilor cauzate de otrăvirea prin mușcăturile de șarpe.
În fiecare an, între 81.000 și 138.000 de oameni din întreaga lume mor din cauza complicațiilor cauzate de otrăvirea prin mușcăturile de șarpe. Acestea sunt morți tăcute, de multe ori departe de spitale, în zonele rurale din America, Asia și Africa. Cel mai îngrijorător este faptul că antidotul utilizat în prezent nu este atât de diferit de cel creat de medicul francez Albert Calmette în 1895: un ser derivat de la animale imunizate.
La mai bine de un secol distanță, un grup de oameni de știință americani a făcut un pas promițător prin dezvoltarea și testarea unui antidot pe șoareci, cu rezultate încurajatoare.
La mai bine de un secol distanță, un grup de oameni de știință americani a făcut un pas promițător prin dezvoltarea și testarea unui antidot pe șoareci, cu rezultate încurajatoare. Antiveninul are potențialul de a proteja împotriva mușcăturii speciilor letale, cum ar fi mamba neagră, cobra regală și șarpele cu clopoței, potrivit unui nou studiu publicat vineri de revista Cell. Dar cel mai surprinzător lucru despre descoperire este originea sa. Noua formulă a fost creată din anticorpii lui Tim Friede, un fost mecanic de camioane din Wisconsin (Statele Unite), care și-a dedicat 18 ani din cei 56 de ani de viață imunizării voluntare împotriva veninului de șarpe. Și a făcut-o primind mușcătură după mușcătură. Peste 200 de mușcături în total, adăugate la 700 de doze otrăvitoare progresiv mai mari pe care și le-a administrat singur.
Istoria lui Friede este, în același timp, nesăbuită și admirabilă. Nu este om de știință, dar corpul său a fost transformat într-un laborator viu. Și din propriii săi anticorpi – acele scuturi pe care literalmente el însuși le-a fabricat cu sistemul său imunitar – se naște acum speranța unei noi generații de antidoți. Serul experimental combină doi dintre acești anticorpi cu un inhibitor de molecule mici, ceea ce ar putea deschide calea către un antidot universal. Descoperirea a fost condusă de Jacob Glanville, director executiv al companiei californiene de cercetare a vaccinurilor Centivax.
Tim Friede (centru), cu oamenii de știință Mark Bellin (dreapta), Joel Andrade (stânga), Gengan Li (în spate stânga) și Nicholas Bayless (centru spate).
«L-am contactat pe Tim Friede și l-am întrebat dacă putem obține puțin din sângele lui pentru a începe să căutăm în memoria lui imunologică», spune Glanville, autorul principal al studiului. Pentru succesul său a fost esențială experiența lui Peter Kwong, profesor de Științe Medicale la Universitatea Columbia și membru al Institutelor Naționale de Sănătate din SUA. Ambii oameni de știință s-au întâlnit la Fundația Gates, deoarece primiseră granturi pentru marea provocare de a crea un vaccin universal împotriva gripei. «Datele inițiale pe care Jake [Glanville] le avea despre inhibitor nu erau foarte încurajatoare», admite Kwong.
Glanville a descoperit în sângele lui Friede anticorpul LNX-D09, care inițial a protejat șoarecii de o doză de venin de la șase dintre cele 19 specii cele mai letale din familia elapidelor – ale căror veninuri neurotoxice au efecte în principal asupra sistemului nervos, provocând paralizie și alte complicații. «Dar, adăugând a treia componentă, s-au îmbunătățit mult și asta este ceea ce este descris în articolul actual», spune Kwong. Echipa a adăugat molecula mică varespladib, un inhibitor cunoscut al toxinelor. Au inclus, de asemenea, un al doilea anticorp izolat de la donator, numit SNX-B03, care a extins protecția totală fără precedent împotriva a 13 dintre specii și o protecție parțială pentru celelalte. Deși există peste 650 de tipuri de șerpi în lume, veninurile lor se bazează pe un număr limitat de toxine. «Am reușit să identificăm o metodă de a adăuga compuși care pot neutraliza diferite tipuri de toxine în același timp. Acest lucru ne permite să proiectăm un cocktail terapeutic eficient», susține Glanville.
Obsesia lui Tom Friede l-a adus în pragul morții în diverse ocazii. De aceea, oamenii de știință subliniază faptul că nimeni nu ar trebui să reproducă acest comportament. Cadrul etic al studiului s-a bazat pe cercetarea HIV, unde uneori sunt studiate persoanele cu risc ridicat, dar nu sunt expuse la un risc mai mare. «Nu i-am administrat niciodată antidot, doar i-am extras sânge», subliniază Glanville.
Spre un antidot universal
Când o persoană primește o doză de ser tradițional, poate suferi multe efecte secundare periculoase, iar eficacitatea sa poate varia în funcție de regiune. Jacob Glanville a crescut în Guatemala, într-un sat mayaș din Zutwil. În comunități ca aceasta, fermierii își petrec ziua lucrând în culturi, alții ies să taie lemne, iar multe case sunt situate foarte aproape de pădure sau junglă. În acest context, nu este neobișnuit ca șerpii să se deplaseze în curțile caselor.
O mamba neagră.
Un copil care primește tratamentul tradițional, exemplifică Glanville, ar putea evita anafilaxia, dar totuși, să dezvolte boala serului, o reacție imunologică gravă. Acolo rezidă diferența cocktailului nou de anticorpi. «Este proiectat să fie administrat intramuscular, ceea ce ar facilita utilizarea sa în mediile rurale. În plus, nu necesită identificarea cu precizie a speciei de șarpe și ar putea fi aplicat imediat», subliniază el. María Elena Barragán, director executiv al Fundației Herpetologice Gustavo Orcés (Ecuador), consideră că studiul este necesar și valid, deoarece «arată o cale», deși ar mai fi nevoie de mult timp pentru ca ceva similar să poată fi adaptat la țările din America Latină. «Încorporarea analizelor moleculare, care sunt replicate în laboratoare specializate în nanotehnologie și nanomolecule, este condusă de țări dezvoltate precum SUA, Australia sau Anglia», susține el. «Obiectivul este tocmai acela de a avansa în domenii în care țări precum a noastră au obligația de a avea centre de gestionare și conservare a speciilor», argumentează el. Pe teritoriul ecuadorian au fost identificate 18 specii de vipere din genul Bothrops (cunoscute în mod obișnuit sub numele de equis) și alte 18 din genul Micrurus (corali), care sunt legate de grupul de elapide analizat în studiu. Potrivit herpetologului, ar fi nevoie de cel puțin zece ani de cercetare și studii pentru a putea difuza aceste informații în mod eficient în rândul societății și al autorităților. «În mod clar, poate fi punctul de plecare», conchide el.
Experții recunosc că experimentul are limitări. Șoarecilor li s-a administrat o doză de venin de patru ori mai mare decât cea letală, care garantează moartea dacă antidotul nu funcționează. Într-o mușcătură reală, totuși, doza este variabilă și poate depăși chiar și această cantitate. «Intenționăm să repetăm unele experimente cu mai mult venin pentru a detecta alte toxine relevante», asigură expertul. În plus, ei doresc să dezvolte un antidot îndreptat către cealaltă familie principală de șerpi: viperele.
Următorul pas: studii pe câini
După testarea cocktailului lor antivenin pe șoareci de laborator, echipa caută acum să-și testeze eficacitatea pe teren, începând cu administrarea antiveninului la câinii duși la clinicile veterinare pentru mușcăturile de șarpe în Australia, unde șerpii veninoși sunt abundenți. Acolo, oamenii și câinii sunt mușcați de aceleași specii. Canidele sunt candidați ideali pentru studii controlate în clinici veterinare.
Avantajul acestor șerpi este că veninul lor provoacă o paralizie progresivă fără a deteriora țesuturile, ceea ce permite observarea clară a efectului antidotului. «Dacă nu funcționează, se poate apela la tratamentul standard, fără a pune în pericol animalul de companie», afirmă Jacob Glanville. Această strategie ar permite demonstrarea eficacității noului contravenin într-un mediu real, înainte de a avansa către studii pe oameni.
Următorii pași nu depind de mediul academic, ci de industrie, afirmă Peter Kwong. «Ai nevoie de o companie care să adune toate acestea și să creeze un produs care să poată fi vândut oamenilor», exprimă el. Totul depinde de finanțarea pe care o pot obține.
Oamenii de știință speră că acest progres poate fi aplicat în curând la oameni și poate extinde eficacitatea sa la alte tipuri de șerpi, reducând astfel decesele prin otrăvire. «Ceea ce prezentăm în publicație este o foaie de parcurs, o metodă de combinare – unul câte unul – a unei serii de anticorpi largi sau alte componente pentru a neutraliza toxinele. Am început acest proces», reflectă Glanville.
