Dacă cititorul acestei știri are peste 40 de ani, cu siguranță își amintește sau chiar a participat la acțiuni și demonstrații prin care se cerea alocarea a 0,7% din PIB pentru ajutorul pentru dezvoltare. Această cerință există de mai bine de jumătate de secol și a fost adoptată de Spania în anii '90, deși obiectivul nu a fost niciodată atins. Acum timpul presează, deoarece obiectivul, consacrat în lege, este de a-l atinge până în 2030. Ultimele date arată că, din punct de vedere cantitativ, țara este cu mult în urma marilor puteri europene, dar angajamentul său rămâne ferm într-un moment în care SUA, Marea Britanie, Franța și Germania reduc finanțarea pentru cooperare.

"Deși Spania este departe de obiectiv din punct de vedere cantitativ, din punct de vedere calitativ își îndeplinește obligațiile, depunând eforturi uriașe în domeniul ajutorului umanitar pentru cei mai vulnerabili și dezavantajați, precum și în lupta împotriva inegalității și promovând acest angajament în agenda europeană", a declarat Pilar Garrido, director pentru cooperare pentru dezvoltare la OCDE, într-un interviu acordat acestei publicații.

Din cele 31 de țări membre ale Comitetului de Ajutor pentru Dezvoltare (CAD) al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), un fel de termometru pentru măsurarea angajamentului nostru față de solidaritatea globală, doar cinci au depășit în 2023 (ultimele date oficiale disponibile) pragul de 0,7% din PIB-ul lor. Acestea sunt Norvegia, Luxemburg, Suedia, Germania și Danemarca. Media pentru cele 31 de state este de 0,37% din PIB, iar Spania ocupă locul 23 cu 0,24%, la același nivel cu Slovenia, Cehia și SUA, depășind Lituania și Estonia. Ultima din listă este Ungaria cu 0,13%.

"Deși Spania este departe de obiectiv din punct de vedere cantitativ, din punct de vedere calitativ își îndeplinește obligațiile, depunând eforturi uriașe în domeniul ajutorului umanitar pentru cei mai vulnerabili și dezavantajați, precum și în lupta împotriva inegalității"

Pilar Garrido, OCDE

În 2024, situația s-ar putea schimba, deoarece o serie de țări au anunțat deja anul trecut reduceri de milioane de dolari ale ajutorului public pentru dezvoltare (APD). Este vorba despre donatori importanți, precum Franța, Germania, Țările de Jos, Finlanda, Elveția și Suedia. Unele dintre ele au atins deja obiectivul mult dorit de 0,7% din PIB pentru cooperare. La aceasta ar trebui adăugate deciziile anunțate la sfârșitul lunii ianuarie de Donald Trump, care a retras SUA din Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și a redus la minimum activitățile agenției de cooperare a țării sale, USAID. Și, de asemenea, declarația Marii Britanii de săptămâna aceasta despre reducerea APD-ului său de la 0,58% la 0,3% din PIB, o cifră care nu a mai fost înregistrată de un sfert de secol, pentru a direcționa acești bani către cheltuielile pentru apărare.

În loc să se îndrepte spre 0,7%, țările donatoare mari par să transmită semnale că au atins apogeul solidarității și sunt gata să direcționeze fondurile către alte priorități.

În cazul Spaniei, Garrido consideră că solidaritatea depășește guvernele și se află "în ADN-ul țării". Reprezentantul OCDE, care menționează Africa de Vest sau Fâșia Gaza ca fiind printre prioritățile actuale ale cooperării țării, subliniază, de asemenea, că Spania conduce schimbarea narațiunii. "Autoritățile sale vorbesc despre solidaritatea globală și despre responsabilitatea pe care o avem cu toții ca umanitate în fața provocărilor uriașe. Această poziție este demnă de laudă", insistă ea.

În același spirit, vorbind în Congresul Deputaților la sfârșitul anului trecut, Anton Leis, directorul AECID, a subliniat că Spania este "una dintre societățile din Uniunea Europeană cu cel mai mare angajament față de cooperarea pentru dezvoltare". Potrivit unui sondaj realizat în iulie anul trecut de Centrul de Cercetări Sociologice (CIS), 76,8% dintre cetățeni consideră că "este necesar să se coopereze la nivel internațional pentru a ajuta la rezolvarea problemelor cu care se confruntă țările mai puțin dezvoltate, în ciuda costurilor economice pe care le implică acest lucru".

Pentru a facilita calea spre 0,7%, Spania are deja de doi ani o lege a cooperării, care stabilește că obiectivul trebuie atins în 2030, și, de asemenea, a dublat în ultimii trei ani bugetul AECID și a aprobat un nou Statut al agenției și Statutul angajaților pentru cooperare.

Necesitatea unui salt

"Discursul este impecabil, dar nu este susținut de buget. Avem o lege, dar când trebuie alocați bani, nu sunt alocați", a declarat Arturo Angulo, responsabil cu influența politică în Consiliul de Coordonare al ONG-urilor, referindu-se la prelungirea bugetului din 2023 pentru 2024, ceea ce îngreunează avansarea spre 0,7%. "Ne aflăm la coadă, într-o situație care necesită un salt cantitativ și calitativ. Vrem să avem încredere, dar nu se poate ajunge la 0,7% prin inerție. În 2030, având în vedere creșterea PIB-ului, pentru a atinge obiectivul vor fi necesari aproximativ 14 miliarde de euro pentru ajutor pentru dezvoltare", a calculat el.

Este posibil acest lucru? "Ei bine, zilele trecute s-a spus că cheltuielile pentru apărare vor să le dubleze și să adauge aproximativ 19 miliarde până în 2029. Pentru cooperare ar fi nevoie de mai puțin. Dacă în apărare este posibil, atunci și aici este posibil, dar este nevoie de voință politică", răspunde el.

"În comparație cu Europa, ne aflăm la coadă, într-o situație care necesită un salt cantitativ și calitativ"

Arturo Angulo, coordonator ONG

Analizând ajutorul public pentru dezvoltare (APD) pe blocuri, Angulo reamintește că 10% ar trebui să fie alocat ajutorului umanitar. "Adică, într-o lume ideală, Spania ar trebui să aloce în prezent, în 2025, aproximativ 1,1 miliarde de dolari, dar ne aflăm în intervalul 200-250 de milioane. În fiecare an, ONU lansează un apel pentru a satisface nevoile de bază a aproximativ 190 de milioane de persoane vulnerabile din întreaga lume. Aceasta reprezintă aproximativ 47 de miliarde de dolari. Noi oferim o sumă care ar permite acordarea de ajutor doar unui milion dintre aceste persoane", a calculat el. "Și acesta este doar ajutorul umanitar, adică o mică parte din volumul total al cooperării noastre. Prin urmare, eșuăm, contribuim la faptul că lumea devine puțin mai rea", se plânge el.

"Este extrem de important ca 2025 să marcheze un punct de cotitură în această problemă", îndeamnă Consiliul de Coordonare al ONG-urilor în analiza sa a datelor privind cooperarea pentru 2023. În mai, la Sevilla va avea loc a IV-a Conferință privind finanțarea dezvoltării, o întâlnire în care se va apăra multilateralismul, în care se va recunoaște și consolida rolul important al APD ca mecanism de finanțare stabil, care depășește schimbările politice.

Neîncrederea țărilor beneficiare

În general, țările CAD au alocat 223,3 miliarde de dolari (213 miliarde de euro) pentru cooperare în 2023, ceea ce reprezintă, în termeni absoluti, o creștere de 1,6% față de 2022. Volumul total al ajutorului Spaniei a atins 3,88 miliarde de dolari.

Consiliul de Coordonare al ONG-urilor a subliniat "inconsistența" faptului că Europa este a doua regiune ca mărime care primește fonduri, cu 17,5% din ajutorul pentru dezvoltare în 2023, din cauza războiului din Ucraina. Acest conflict a dus la creșterea volumului total al cooperării în 2023, în primul rând, din cauza mobilizării extraordinare a resurselor, iar în al doilea rând, din cauza faptului că cheltuielile pentru primirea refugiaților în țările donatoare pot fi luate în considerare ca APD pe parcursul anului. Se așteaptă ca în 2024 aceste cifre să se "dezumfle", deoarece primirea, în multe cazuri, nu va mai putea fi considerată ajutor pentru dezvoltare, deoarece a depășit termenul anual, și, de asemenea, pentru că, fără îndoială, vor fi mai puțini refugiați.

"Europa a sprijinit Ucraina, țara care a primit cel mai mult APD din istorie. Sarcina continentului acum este cum să ofere sprijin pe termen lung țărilor cele mai vulnerabile și cum să răspundă eficient la crizele pe termen scurt", spune Garrido.

Un alt factor care provoacă îngrijorare ONG-urilor este scăderea (cu 3% în 2023) a volumului așa-numitului ajutor programabil, adică contribuțiile țărilor donatoare care, fiind previzibile, corespund mai bine strategiilor definite de statele beneficiare. "Multe țări din Sudul Global aproape că nu mai cred în APD și preferă să vorbească despre datorii, despre comerț... Pentru că ajutorul pentru dezvoltare depinde de cât decidem să dăm și de unde și când, iar acest lucru generează o neîncredere cronică între țările beneficiare", se plânge Angulo.

"Este clar că presiunile macroeconomice, începând cu încetinirea creșterii și inflația, combinate cu războiul din Ucraina, și-au pus amprenta asupra APD", recunoaște Garrido. "În deciziile politice din cadrul negocierilor bugetare se investește mai mult în securitate și mai puțin în cooperare, deși știm că investiția în solidaritatea globală este, de asemenea, o investiție în securitatea globală", conchide ea.