În câteva cuvinte
Căutarea a doi nepoți ai scriitorului argentinian Héctor Oesterheld, dispăruți în timpul dictaturii militare, a fost reactivată odată cu popularitatea noului serial "Eternautul" de pe Netflix. Organizațiile pentru drepturile omului folosesc această expunere pentru a găsi copiii născuți în captivitate, ale căror mame au fost răpite și ucise de regim.
Argentina a reactivat căutarea a doi nepoți ai celebrului autor de benzi desenate Héctor Germán Oesterheld, dispăruți în timpul dictaturii militare din perioada 1976-1983. Această poveste tragică a primit o nouă undă de atenție odată cu lansarea pe platforma Netflix a serialului bazat pe opera sa emblematică, 'Eternautul'.
Familia creatorului 'Eternautul', Héctor Germán Oesterheld, a fost una dintre numeroasele victime ale terorismului de stat în Argentina. Între 1976 și 1978, militarii l-au răpit și ucis pe scenarist (care avea 48 de ani), pe toate cele patru fiice ale sale (cu vârste între 19 și 25 de ani) și pe ginerii săi. Motivul a fost implicarea lor în mișcarea de gherilă Montoneros. Două dintre fiicele lui Oesterheld, Diana și Marina, erau însărcinate în momentul răpirii.
Premiera serialului 'Eternautul' pe Netflix a servit drept un puternic impuls pentru reactivarea campaniei de căutare a copiilor lor – potențialii nepoți ai lui Oesterheld, născuți în captivitate. Organizația pentru drepturile omului H.I.J.O.S. (Fii și Fiice pentru Identitate și Justiție împotriva Uitării și Tăcerii) și 'Bunicele din Plaza de Mayo' (Abuelas de Plaza de Mayo) caută neobosit de aproape jumătate de secol acești copii, care se numără printre sutele de bebeluși 'dispăruți', născuți în centre clandestine de detenție și apoi dați ilegal spre adopție.
Unul dintre acești nepoți sau nepoate 'dispăruți' este copilul Dianei Oesterheld. Ea avea 23 de ani și era însărcinată în șase luni când a fost răpită pe 7 august 1976 în provincia nordică Tucumán. Celălalt copil este fiul sau fiica Marinei Oesterheld, de 20 de ani. Era pe cale să nască în câteva săptămâni când a căzut într-o operațiune militară împreună cu partenerul său, Alberto Oscar Seindlis, la periferia sudică a orașului Buenos Aires, la sfârșitul anului 1977.
Încurajate de interesul generat de serial, organizațiile H.I.J.O.S. și 'Bunicele din Plaza de Mayo' au mers un pas mai departe și au scris un nou mesaj adresat direct acestor nepoți, ca o sticlă aruncată în oceanul virtual: „Te uiți la 'Eternautul'? Dacă da, și te-ai născut în noiembrie 1976 [data probabilă a nașterii copilului Dianei] sau între noiembrie 1977 și ianuarie 1978 [posibila naștere a copilului Marinei], și ai îndoieli cu privire la identitatea ta sau a cuiva născut în acele date, contactează Abuelas Difusión”.
📣¿Sabías que dos nietas o nietos del creador de son desaparecidos que podrían estar con vida?
➡️A horas del estreno de la serie El Eternauta, te contamos la historia de la familia de Héctor Germán Oesterheld, masacrada por el terrorismo de Estado:
— H.I.J.O.S. Capital (@hijos_capital)
Jurnalista Giselle Tepper, membră H.I.J.O.S. responsabilă de campanie, subliniază că ambele cazuri rămân deschise. Organizațiile speră să găsească o pistă care să permită localizarea celor dispăruți sau să ajute familiile care continuă căutarea. Până în prezent, 'Bunicele din Plaza de Mayo' au regăsit peste 130 de nepoți, luați ilegal de la familii în anii dictaturii, dar peste 300 de persoane sunt încă dispărute.
„Primesc întrebări legate de îndoieli privind identitatea”, detaliază Tepper. „Desigur, cea mai bună repercusiune ar fi apariția unuia dintre tinerii adoptați forțat, fie din familia Oesterheld, fie din oricare alta. Și acesta este scopul: prin intermediul unui serial care este vizionat în case din diferite locuri ale lumii, să vorbim despre identitate. S-ar putea să-l vizioneze cineva la care poate nu am reușit să ajungem până acum. Și poate fi, pentru generația H.I.J.O.S., un frate sau o soră.”
Regăsirea unui alt nepot ar fi o mare victorie, mai ales într-un moment critic. De când Javier Milei a preluat președinția în decembrie 2023, guvernul ultra-dreapta a început să pună la îndoială numărul oficial de victime ale dictaturii (30.000 de 'dispăruți') și să promoveze un discurs care neagă existența unui plan sistematic de exterminare și echivalează violența gherilelor cu cea exercitată de aparatul represiv al statului. Aceasta contrazice faptele stabilite privind sute de crime împotriva umanității comise în timpul dictaturii.
Din întreaga familie Oesterheld, militarii i-au lăsat în viață doar pe soția sa, Elsa Sánchez, și pe doi nepoți de vârstă mică: Martín Mortola Oesterheld, de 4 ani, și Fernando Araldi Oesterheld, de 1 an. Martín a fost ultimul care l-a văzut pe scenaristul 'Eternautul' în viață, când era deținut în centrul clandestin de detenție 'El Vesubio', la periferia sud-vestică a orașului Buenos Aires, la sfârșitul anului 1977.
„Când mi-au ucis părinții, nu eram acasă, m-au dus acolo unde era deținut bunicul meu, în El Vesubio. Am petrecut o după-amiază cu el, și aceasta este prima imagine pe care mi-o amintesc din viața mea. La 4 ani îmi amintesc că stăteam cu bunicul meu așezat pe o bancă de ciment și priveam un perete vopsit cu vopsea sintetică”, a declarat Martín într-un interviu.
El a povestit și cum, după aceea, l-au dus la bunica sa Elsa, care tocmai se întorsese de la casa din Béccar, pentru că avusese loc un atentat. O primă fiică murise deja, iar două erau în clandestinitate. Intraseră în casa din Béccar și puseseră o bombă în garaj, care făcea parte din biblioteca bunicului său. După aceea, bunica sa, care era o persoană foarte legată de cartierul ei, nu a mai suportat și s-a mutat înapoi la casa părinților ei, unde crescuse, în cartierul Las Cañitas din Buenos Aires. Și acolo m-au dus și pe mine, a încheiat el.
Elsa Sánchez a murit în 2015 fără să poată îmbrățișa nepoții pe care i-a căutat împreună cu 'Bunicele din Plaza de Mayo' până în ultima zi. Nu a știut niciodată ce s-a întâmplat cu trupul soțului său, nici cu cele ale celor trei fiice mai mari, care sunt încă dispărute. A recuperat doar trupul celei mai mici, Beatriz. Militarii au ucis-o la 19 ani, pe 19 iunie 1976, la doar câteva ore după ce băuse o cafea cu ea.
Elsa era convinsă că militarii și-au folosit fiicele ca momeală pentru a-l prinde pe soțul ei, care era în clandestinitate și de acolo finalizase scenariul pentru 'Eternautul II', mult mai politic decât primul, publicat în fragmente în revista Hora Cero Semanal între 1957 și 1959.
„Era în afara țării și sigur sperau să le ucidă pe fete ca să se întoarcă. Asasinii erau interesați de el, le păsa mai mult de el decât de fiicele sale, pentru că modul în care le-au ucis nu are nici cap, nici coadă”, a spus Elsa Sánchez.
Recuperarea istoriei funeste a familiei Oesterheld a depășit ecranele. Multe afișe publicitare ale serialului Netflix lipite pe străzile din Argentina au fost modificate cu fotografii ale scenaristului și ale fiicelor sale, alături de locul și data dispariției lor. Această campanie pune în dialog memoria acestei familii, care reprezintă multe altele, cu o ficțiune ce preamărește apărarea binelui colectiv în timpuri întunecate.
