În câteva cuvinte
Actorul argentinian Ricardo Darín a dezvăluit că moartea surorii sale mai mici a fost o lovitură devastatoare și că va purta doliu pentru tot restul vieții. El a discutat, de asemenea, despre noul său serial "El Eternauta", experiența cu COVID-19 și reflecții despre cariera de actor.
Celebrul actor argentinian Ricardo Darín, în vârstă de 68 de ani, care se pregătește de lansarea serialului Netflix "El Eternauta", bazat pe romanul grafic clasic din anii '50, a oferit un interviu emoționant. Pe lângă detalii despre carieră, Darín a vorbit deschis despre durerea profundă cauzată de pierderea singurei sale surori, Alejandra, care a încetat din viață în ianuarie la vârsta de 62 de ani.
Aflat la Madrid pentru promovarea noului său proiect internațional, Darín s-a arătat dispus să vorbească despre aspecte personale și profesionale. El a descris atitudinea sa față de interviurile de promovare ca fiind influențată de satisfacția personală față de proiectul respectiv. A comparat efortul depus cu "a vâsli în dulce de leche" – o metaforă argentiniană pentru o sarcină dificilă.
Discutând despre rolul său din "El Eternauta", unde interpretează un om obișnuit devenit erou într-o situație distopică, Darín a făcut o paralelă cu pandemia. El crede că dezastrele scot la iveală faptele eroice și că pandemia a subliniat importanța dependenței reciproce și a solidarității, deși a regretat uitarea rapidă a acestui spirit colectiv.
Actorul a rememorat și o experiență terifiantă din timpul pandemiei, legată de sănătatea soției sale: "Am avut o noapte de teroare în care am crezut că se va termina foarte rău. Aveam amândoi Covid, dar ea a făcut acea pneumonie bilaterală faimoasă... Eram în contact telefonic cu doi medici de încredere. Unul spunea să o internăm imediat, celălalt – să dublăm medicația și să vorbim la fiecare 15 minute. Spre șase dimineața, a răspuns la medicație, temperatura a scăzut și a început să se simtă mai bine". A explicat că nu a dus-o imediat la spital de teamă că ar fi fost separați, el fiind de asemenea bolnav.
Reflectând la eroism, Darín consideră că un erou este cel care poate reacționa în fața ostilității și poate lua decizii în momente limită. El a mărturisit că mult timp s-a considerat mai puțin curajos decât alții, dar a ajuns să creadă că adevăratul curaj înseamnă să mergi înainte chiar și când ți-e frică. În acest sens, se consideră o persoană curajoasă.
Începându-și cariera la 10 ani, Darín nu se consideră acum, la 68 de ani, o "vacă sacră" sau infailibil. El vorbește despre o permanentă experimentare și auto-evaluare. A observat și generațiile tinere de actori, remarcând unii pregătiți și dornici să învețe de la cei mai experimentați, în timp ce alții pot fi aroganți, adesea cei mai puțin antrenați.
Darín este convins că actoria se poate învăța, dar cei mai buni "profesori" sunt cei care educă prin exemplu. A menționat cu afecțiune pe actorul argentinian Héctor Alterio, pe care îl consideră un părinte artistic și de la care a învățat mult doar observându-l.
Despre teatru, Darín spune că este un loc puternic și periculos, o sursă de vertij pur. A descris energia unică dintre actori și public, care face fiecare seară diferită. În acele momente, actorul se simte puternic, în control, dar nu "Dumnezeu".
Ricardo Darín nu este o persoană religioasă, dar recunoaște că în momente dificile se îndreaptă instinctiv spre o putere superioară. A vorbit și despre Papa Francisc, compatriotul său, recent decedat. Actorul a mărturisit că după moartea Papei a început să-i reevalueze rolul, văzând îngrijorarea conservatorilor față de acțiunile sale. Consideră că Francisc a făcut pași importanți, neuitând de săraci și de nedreptatea inegalităților.
Comentând situația din Argentina, Darín a afirmat că se simte bine în țara sa indiferent de contextul politic, pentru că iubește profund Argentina și oamenii săi. Crede că numeroasele crize prin care a trecut țara i-au făcut pe argentinieni să fie rezistenți.
Întrebat ce i-a mai rămas de învățat, Darín a răspuns că și-ar dori să învețe să joace personajele vârstnice autentic, fără să se vadă "firele marionetei". Recunoaște că deformarea profesională îl face să observe "trucurile" în actorie, dar știe să recunoască și măiestria autentică.
În încheiere, Darín a revenit la subiectul cel mai dureros. Moartea surorii sale în ianuarie a fost o lovitură grea. "Voi trăi restul vieții mele în doliu", a spus el, vizibil emoționat. A remarcat că, spre deosebire de moartea părinților, care poate fi anticipată cu vârsta, pierderea unui frate sau a unei surori mai tinere este neașteptată și insuportabilă, la fel ca pierderea unui copil. "Nu există cuvinte", a mărturisit actorul. Și-a descris viața actuală ca o încercare de a se "agăța de o liană la alta" pentru a conviețui cu durerea și absența. Îi invidiază pe credincioși care găsesc alinare în gândul că persoana iubită este acum "în mâinile lui Dumnezeu", dar lui personal această credință îi lipsește. "Dacă aș fi credincios, acum aș fi atât de, dar atât de supărat pe Dumnezeu, încât aproape că e o șansă pentru ei că nu sunt", a adăugat Darín cu un zâmbet amar, numind aceasta "perlă" căutată de interlocutor.
