În câteva cuvinte
Muzicianul portughez Rodrigo Leão a lansat noul album "O rapaz da montanha", inspirat de muzica anilor '70 și de luptătorii împotriva dictaturii. El a vorbit și despre impactul Madredeus asupra carierei sale.
Celebrul muzician și compozitor portughez Rodrigo Leão, care a împlinit 60 de ani, a lăsat o amprentă semnificativă pe scena muzicală internațională, depășind limitele tradiționalului fado. El este, de asemenea, cunoscut pentru succesul albumelor sale cu piese cântate în latină. Ascensiunea sa globală este strâns legată de legendarul grup Madredeus, cu care a susținut numeroase turnee în întreaga lume. Cariera sa solo, demarată în anii '90, s-a dovedit la fel de prolifică.
Recent, pe 25 aprilie, Rodrigo Leão a lansat noul său album, intitulat "O rapaz da montanha" (Băiatul de pe munte). Este, conform propriilor sale estimări, al 21-lea sau al 22-lea disc din vasta sa discografie, un detaliu ce subliniază mai degrabă energia sa creativă neobosită decât atenția asupra statisticilor.
Muzicianul descrie "O rapaz da montanha" drept cel mai "portughez" album al său, deși este adesea considerat unul dintre cei mai puțin "portughezi" compozitori din țară. Acest disc aduce un omagiu autorilor și interpreților portughezi din anii '70 care, prin muzica lor, au luptat împotriva dictaturii, precum Zeca Afonso. Cu toate acestea, Leão subliniază că albumul său nu poartă același mesaj politic puternic ca muzica acelei epoci.
Întrebat despre cum găsește inspirația după atâția ani de carieră, compozitorul răspunde că este întotdeauna o provocare ce necesită răbdare și persistență. Nu a simțit niciodată presiunea de a crea ceva radical diferit și și-a urmat întotdeauna impulsurile intuitive. Muzica sa înglobează o varietate de influențe – de la tango și muzică clasică la pop britanic și muzică braziliană, iar publicul s-a obișnuit cu acest amestec de stiluri.
Titlul albumului "O rapaz da montanha" nu este autobiografic. Potrivit lui Leão, simbolizează dorința fiecăruia dintre noi de a "evada pe vârful unui munte" pentru a reflecta, distanțându-ne de cotidian. Acest titlu, cu corurile și percuțiile sale, captează bine spiritul discului.
Rodrigo Leão consideră muzica și un fel de terapie. Fiind, prin natura sa, o persoană foarte activă și neliniștită, găsește în creația sa o liniște ce îl ajută să gestioneze ritmul alert al vieții. Probabil, o armonie interioară se manifestă intuitiv prin muzică.
Cea mai mare plăcere în procesul creativ îi aduce găsirea de noi idei muzicale. Deși în ultimii douăzeci de ani a început să aprecieze mai mult concertele live și contactul direct cu publicul. Muzicienii cu care lucrează de mulți ani au devenit adevărați parteneri. Partea mai puțin agreată este munca în studio, care necesită multe ore de repetiții, proces pentru care, recunoaște, nu are răbdare.
Fiind autodidact, Leão consideră acest lucru mai degrabă un avantaj. Lipsa educației muzicale formale i-a permis să-și păstreze intuitivitatea și spontaneitatea în creație. Deși există și dezavantaje, precum timpul mai mare necesar pentru aranjamente, aspect la care este ajutat de colegi. El își amintește cum în anii '70, trupe precum Echo & the Bunnymen demonstrau că pentru a crea piese inspiraționale uneori sunt suficiente doar trei acorduri.
Vorbind despre perioada petrecută în Madredeus, Leão nu simte că au trecut aproape 40 de ani. Timpul petrecut în Madredeus (opt ani) și Sétima Legião (zece ani) rămâne o parte importantă a identității sale și influențează munca sa actuală. A păstrat relații de prietenie strânse cu foștii membri, inclusiv cu Pedro Ayres Magalhães, unul dintre fondatorii Madredeus în 1985, cu care se întâlnește frecvent. Leão este convins că cariera sa ar fi fost fundamental diferită, sau poate chiar nu ar fi existat deloc fără experiența acumulată în Madredeus. Posibilitatea unei reuniuni pe scenă a grupului o consideră puțin probabilă, dar adaugă: "niciodată nu se știe". Totuși, recunoaște că și-ar dori foarte mult să cânte din nou cu ei, îi este dor de acea perioadă.
