În câteva cuvinte
Actorul spaniol Enric Auquer, laureat al premiului Goya, vorbește despre cariera sa, implicarea în proiecte sociale legate de Barcelona și vederile sale politice. El mărturisește că nu-i place să se vadă pe ecran și că prioritățile sale s-au schimbat odată cu paternitatea.
Enric Auquer, un proeminent actor catalan și laureat al premiului Goya, își îmbină cu succes cariera cinematografică cu activismul social. Recent a lansat filmul „La Buena Letra” (o adaptare a romanului lui Rafael Chirbes despre Spania postbelică) și filmează concomitent serialul „Ravalejar”, axat pe tema evacuărilor din Barcelona.
Viața de zi cu zi a lui Auquer se desfășoară în Barcelona, departe de circuitul cinematografic din Madrid. Locuiește într-un apartament discret de 60 de metri pătrați în cartierul Born, unde s-a mutat înapoi după o despărțire. Deși zona este intens turistică, actorul apreciază țesătura socială păstrată: magazine locale, baruri tradiționale, diversitatea culturală și economică. „Aici mă simt conectat cu viața, nu într-o bulă”, afirmă el. Enric se implică activ în comunitate, făcându-și cumpărăturile la piața locală, ducându-și copiii la școală cu bicicleta electrică și participând la întâlnirile centrului cooperativ din cartier. Compasiunea sa se reflectă în gesturi concrete, cum ar fi ajutorul financiar oferit unui om fără adăpost pentru o noapte la un hostel.
Actorul este profund implicat în probleme sociale și politice. Este membru al Sindicatului Locatarilor (Sindicat de Llogateres), o organizație care apără drepturile chiriașilor, și colaborează cu Fundația Arrels, dedicată ajutorării persoanelor fără adăpost. Regizorul Isaki Lacuesta îl descrie ca fiind „hipersensibil, curajos și conectat cu prezentul”, cu o energie debordantă și exigența specifică marilor actori. Auquer consideră că politica reală se face „de jos”, la nivelul comunității și al cartierului.
Ascensiunea lui Enric Auquer în cinematografia spaniolă a fost fulminantă. La 37 de ani, a devenit rapid o figură cunoscută, câștigând premiul Goya în 2020 pentru rolul din filmul „Quien a hierro mata”. Este adesea numit „cameleon” datorită abilității sale de a interpreta personaje foarte diferite. Cu toate acestea, actorul mărturisește că nu îi place să se vadă pe ecran: „Mă enervează că personajele mele au fața și corpul meu. Mi-ar plăcea să mă transform suficient încât nimeni să nu mă recunoască”. El percepe personajele sale ca fiind fragile pe interior, gata să se prăbușească, și crede că această vulnerabilitate se vede cel mai bine în ochii lor.
Auquer este un exemplu de actor care depășește canoanele tradiționale de frumusețe, impresionând prin talent și autenticitate. Guillermina Sola, regizoarea filmului „La Buena Letra”, subliniază că fizicul lui Auquer, în special silueta sa subțire, a fost esențial pentru rolul unui milițian republican postbelic, reflectând anii grei ai foametei și lupta pentru supraviețuire. Interpretările sale în filme despre Războiul Civil Spaniol demonstrează interesul său pentru explorarea memoriei istorice a țării.
Actorul nu-și ascunde vederile de stânga, declarându-se îngrijorat de inegalitate și de resurecția fascismului în Spania. Consideră că țara este încă „un loc prost reparat” cu o fractură socială enormă și că anumite partide încurajează discursurile de ură. Această poziție civică este influențată de educația sa: tatăl său primea imigranți magrebieni în casă, iar unchiul său a oferit cazare în grădina sa primilor muncitori români sosiți în regiune. Copilăria într-un sat catalan, într-un mediu divers, i-a modelat deschiderea spre lume.
Drumul spre actorie nu a fost imediat. Enric a avut diverse slujbe înainte de a descoperi teatrul la 19 ani, la îndemnul mamei sale, profesor de dans. Succesul la școala de teatru a fost un impuls vital după o perioadă dificilă. Acum, prioritatea sa sunt cei doi copii, pentru care refuză proiecte ce l-ar ține departe de casă. Motivația sa s-a transformat de la o dorință de „răzbunare” împotriva celor care nu credeau în el, la găsirea sensului în muncă și în iubirea pentru familie. El subliniază importanța participării la proiecte care aduc în discuție teme sociale stringente și învață constant de la colegii săi, indiferent de experiența lor.
