În câteva cuvinte
Andy Kaufman, un artist american al anti-comediei decedat acum 40 de ani, continuă să fascineze prin misterul morții sale și prin performanțele sale unice. Un nou documentar examinează viața și opera sa, inclusiv personajul Tony Clifton și controversatele sale acțiuni în wrestling.
La patruzeci de ani de la moartea sa bruscă, artistul american Andy Kaufman continuă să fie una dintre cele mai enigmatice figuri din istoria comediei. Cunoscut drept "paladinul anti-comediei", el evita în mod deliberat glumele tradiționale, preferând să provoace publicul, stârnind râs, confuzie și chiar furie.
Kaufman s-a stins din viață pe 16 mai 1984, la vârsta de 35 de ani, din cauza unei forme rare de cancer pulmonar. Vegetarian, abstinent și nefumător, a fost diagnosticat cu doar câteva luni înainte de deces. Moartea sa a fost atât de subită și, pentru mulți, neverosimilă, având în vedere reputația sa de mistificator consumat.
Agentul său, George Shapiro, își amintea că, după moartea lui Andy, a fost sunat de publicații prestigioase, inclusiv Washington Post și New York Times, care întrebau dacă nu cumva totul era o înscenare. Colega sa din sitcom-ul "Taxi", Carol Kane, nu s-a putut abține să nu atingă cadavrul pentru a se asigura că este real și nu o păpușă. Aceste îndoieli erau alimentate de faptul că Kaufman a fantezat în mod repetat despre simularea propriei morți, referindu-se chiar la o presupusă înscenare din 1980.
Peste 40 de ani mai târziu, misterul Kaufman persistă. Documentarul "Comedia și haosul: Moștenirea Andy Kaufman", disponibil pe platforma Filmin și produs de frații Safdie, este cel mai recent proiect dedicat scurtei sale vieți și opere. Filmul nu își propune să rezolve enigma Kaufman, ci permite o incursiune în viziunea sa unică asupra umorului și spectacolului, prezentându-l ca pe un fenomen a cărui ciudățenie se extinde ca un virus. Bob Zmuda, colaborator și scenarist al lui Kaufman, este convins că prietenul său nu a murit. Într-o înregistrare de arhivă de la finalul filmului, (anti)comediantul derulează un sul cu cuvintele: "Ceea ce este necunoscut devine mai mare". Și umbra lui continuă să crească.
Andy Kaufman se prezenta drept artist de varietăți. Spectacolele sale puteau include cântatul de cântece pentru copii, citirea integrală a romanului "Marele Gatsby" timp de cinci ore sau, când era încă necunoscut, pretindea a fi un străin care nu vorbea bine limba și izbucnea în plâns în timpul spectacolului. Sketch-ul său de debut la Saturday Night Live a constat în așteptarea tăcută lângă o gramofon care reda coloana sonoră a desenului animat "Mighty Mouse", pentru a face playback doar la o singură frază.
Dependent de situații rocambolești și performanțe radicale, cea mai extremă creație a lui Kaufman a fost Tony Clifton, un alter-ego cu care spunea că întreține o rivalitate profesională. Dezvoltat împreună cu partenerul său Zmuda (cu care alterna aparițiile sub deghizare), Clifton era un fel de crooner decadent, trecut de cincizeci de ani, obez, cu ochelari mari negri, mustață și o proteză la bărbie, care se comporta violent și grosolan cu oricine îi ieșea în cale. Când intra în rolul lui Clifton, Kaufman se transforma complet: adopta vocea, își încălca dieta strictă, mânca carne crudă, fuma și se îmbăta cu whisky.
Dicotomia dintre persoană și personaj nu era simplă în cazul lui Andy Kaufman. Nu era o performanță cu început și sfârșit bine definite. În "Comedia și haosul", una dintre fostele sale partenere își amintește un moment intim în care i-a cerut să fie un iubit normal și tot ce a obținut a fost Kaufman parodiind gesturile siropoase ale unui iubit banal. Filmul oferă și detalii biografice: o relație tensionată cu tatăl său, care îl considera efeminat, și probleme cu dependența în adolescență, depășite prin meditația transcendentală. Sunt prezentate ca esențiale figura bunicului său, Papu, și trauma abandonului cauzată de dispariția acestuia: fiind copil, părinții au evitat ani de zile să îi spună lui Andy că bunicul murise, cufundându-l într-o profundă tristețe și neînțelegere. Acest lucru l-a determinat să se izoleze în camera sa, unde simula emisiuni de televiziune cu jucării de pluș. Cei care l-au cunoscut ca timid și fără abilități sociale au mărturisit biografilor, ani mai târziu, surpriza lor de a-l vedea transformat într-un monstru mediatic scandalos.
Sau un inamic public, rol în care părea să se simtă cel mai confortabil. Kaufman, care, potrivit prietenului său Zmuda, a acceptat să participe la "Taxi" cu reticență din cauza lipsei de stimulare oferite de un scenariu fix și de formulă, s-a străduit să își demoleze imaginea și să nu lase pe nimeni să știe la ce să se aștepte. După ce a convenit cu postul de televiziune ca Tony Clifton să aibă o apariție specială în serial, Kaufman a provocat propria sa concediere prezentându-se costumat în alter ego-ul său, însoțit de prostituate, puternic alcoolizat și semănând teroare. Paramount a trebuit să cheme securitatea pentru a-l imobiliza și a-l expulza, după ce a început să distrugă recuzita.
Deși cea mai polarizantă dintre acțiunile sale a fost cea legată de wrestling. Cu o retorică de personaj negativ misogin, Kaufman, autoproclamat "Campion Mondial de Wrestling Unisex", a declarat război femeilor la televizor, provocându-le să-l învingă în ring ("O să vă trimit înapoi în bucătărie, locul căruia îi aparțineți!").
În plină eră a celui de-al doilea val de feminism, imaginile artistului care învingea femei în ring – folosind tot felul de trucuri ridicole, având în vedere că Zmuda era arbitrul – au provocat o consternare națională. Lynne Margulies, ultima sa parteneră, care a început o relație cu el în acea perioadă, descrie în documentar repulsia pe care o genera Kaufman: "Uneori spuneam că Andy Kaufman este iubitul meu și multe femei îmi ziceau 'Dar te rog! Îl urăsc! Chestia asta cu wrestling-ul e oribilă!'. Mie mi se părea amuzant." În timpul unui show, wrestler-ul Jerry Lawler a apărut pentru a lupta în apărarea femeilor împotriva lui Kaufman, care refuza să se confrunte cu bărbați. După o lovitură ilegală cunoscută sub numele de "martillo", unde capul adversarului lovește podeaua, Kaufman a fost spitalizat. Încă purtând un guler cervical (pe care l-a purtat șase luni pentru a exagera leziunea), într-o revedere pentru a face pace la emisiunea nocturnă "Late Show With David Letterman", Jerry Lawler l-a doborât cu o altă lovitură după o discuție tensionată. Erau prieteni și înscenarea era planificată, dar telespectatorii nu știau acest lucru.
Desenatorul Box Brown, pasionat de wrestling și câștigător al unui premiu Eisner în 2019 pentru biografia grafică "Oare tipul ăsta e serios?: Incredibilul Andy Kaufman", afirmă: "Cred că o parte din glumă a fost întotdeauna să-i înnebunească pe oameni. Scopul lui era să-i facă să treacă de la gândul 'asta e o prostie' la a crede, deodată, că Andy era cu adevărat așa. Se distra mult jucând rolul răufăcătorului stupid."
"În wrestling-ul profesionist numim 'cowardly heel' pe cineva care se comportă ca un idiot, fiind în general inofensiv și laș", explică Brown. "El avea abilitatea de a citi oamenii și, dacă aceștia voiau să se enerveze, să îi incite și să se asigure că se enervează cu adevărat și că se înroșesc. Dar, în esență, nu intenționa să strice ziua nimănui în mod deliberat, ci dimpotrivă. Era acolo pentru a-ți face ziua cât mai ciudată și interesantă posibil." În 2023, patru decenii după moartea sa, WWE (World Wrestling Entertainment) i-a recunoscut contribuția.
"Andy Kaufman este legitim unul dintre cei mai buni 'heel-uri' din wrestling-ul profesionist al timpului său. Ceea ce făcea el nu era o batjocură. Sentimentul general în acea epocă era că prezența unei celebrități în wrestling era insultătoare pentru sport, de aceea WWE nu l-a acceptat. Dar el a deschis ușile pentru ca mai târziu să lupte Cyndi Lauper sau Mr. T. Era atât de bun încât incidentul de la emisiunea lui Letterman a convins mulți oameni că wrestling-ul este real."
Ani mai târziu, Jerry Lawler s-a interpretat pe sine în filmul din 1999, unde Jim Carrey, care a jucat rolul lui Kaufman, a avut o performanță de metodă, comportându-se pe tot parcursul filmărilor ca Kaufman (sau Clifton). Carrey l-a provocat pe Lawler în scena confruntării lor și, cum viața imită arta, acesta din urmă a ajuns să-l agreseze cu adevărat.
Refuzul lui Kaufman de a practica meditația a dus la excluderea sa din mișcarea de meditație transcendentală, unde era profesor, fiind considerat publicitate negativă. De asemenea, a provocat un conflict cu distribuția sitcom-ului "Fridays" în 1982, care era înregistrat în direct, după ce a refuzat să recite o glumă despre droguri și a împiedicat replicile altor actori. Actorul Michael Richards i-a aruncat cartoanele cu dialoguri și cei doi s-au încăierat. Ani mai târziu, Richards a afirmat că totul fusese planificat. Incidentul a crescut audiența și a permis reînnoirea serialului. Ceea ce nu a fost o glumă a fost concedierea sa de la Saturday Night Live, supusă unui plebiscit în rândul telespectatorilor, care au votat împotriva lui. "Mulți credem că Kaufman nu mai este amuzant", a declarat cu toată seriozitatea regizorul emisiunii, Dick Ebersol, de pe scenă.
Documentarul "Comedia și haosul" susține că Kaufman a considerat acest lucru o trădare, deoarece nu a crezut niciodată că emisiunea îl va concedia cu adevărat. Filmul, însă, prezintă ca fiind reale multe dintre minciunile pe care le-a orchestrat, cum ar fi certurile sale cu Lawler sau Richards. Printre noutățile sale, scoate pentru prima dată la iveală un presupus fost coleg de universitate, Bijan Kimiachi de origine iraniană, ca fiind posibila sursă a vocii străine a lui Kaufman (vocea personajului Latka Gravas din "Taxi"). Jocul cu confuzia, cu ceea ce s-a întâmplat cu adevărat și cu ceea ce au fost sau nu înscenări, a fost o constantă din partea unor apropiați, sub pretextul omagiului adus lui Kaufman și cu intenția de a-l propulsa în rândul legendelor. Sam Simon, producător și scenarist al serialului "Taxi", a afirmat că multe dintre poveștile despre actor de pe platoul de filmare al serialului au fost invenții ale prietenului și colaboratorului său Bob Zmuda, care avea un "interes personal" în a-l face mai misterios decât era în realitate.
Precis Zmuda, în coautorat cu Lynne Margulies, a scris în 2014 controversata carte "Andy Kaufman: În sfârșit, Adevărul", anunțată ca fiind adevărul despre moartea simulată a lui Kaufman, deși textul s-a dovedit a fi, în acest sens, pur speculativ. O altă "mare revelație" a sa a fost că Kaufman a fost bisexual și poate a murit de SIDA; o boală care, în 1984, ar fi putut să nu fie diagnosticată corect. În carte, Margulies, care a fost ultima parteneră a lui Kaufman, a afirmat că acesta i-a recunoscut că îi plac bărbații și i-a cerut să păstreze secretul până la moartea părinților săi (tatăl lui Andy a murit în 2013). Acest subiect este ignorat în documentar. Contactată, Margulies s-a limitat să spună că cartea a "reprezentat greșit" presupusa bisexualitate a lui Kaufman: "Prietenii mei gay au presupus pur și simplu că el era gay. Nu era. Cuvintele mele au fost împinse în această direcție, cred că pentru a vinde cărți".
Zmuda, care a recunoscut public că a folosit, printre altele, costumul lui Tony Clifton pentru a întreține relații sexuale, înșelând femei (care credeau că se culcă cu Kaufman sau chiar cu Jim Carrey). Ca și în cazul oricărui lucru legat de Kaufman, mulți au presupus că strigătele și insultele cu care Zmuda a părăsit înregistrarea au fost o glumă. Un apropiat a făcut referire la cuvintele comediantei Elayne Boosler, fostă iubită a lui Andy, care i-a calificat pe Zmuda și Margulies drept "viermi care devorează cadavrul". Fostul prieten al decedatului s-a apărat argumentând că, întrucât Andy Kaufman nu era mort, nu exista niciun cadavru de devorat.
