Sistemul de votare utilizat în Vatican pentru alegerea noului Papă atrage de mult timp atenția analiștilor. Privind procesul conclavului dintr-o perspectivă laică, acesta pare adesea mai degrabă rezultatul unor intrigi complexe și compromisuri, decât o alegere directă și clară.

Conform unei interpretări răspândite, fiecare emanație de fum negru din coșul Capelei Sixtine este o dovadă că viitorul pontif nu a fost candidatul dorit de o majoritate covârșitoare a cardinalilor încă de la început. Cu toate acestea, forțați de timp, de opinia publică (și, în trecut, de puterea politică), cardinalii cedează și, în cele din urmă, ajung la o înțelegere, alegând o figură de compromis.

Astfel, Papa ales după un conclav îndelungat nu este adesea cel mai dorit candidat inițial, ci consecința unei înțelegeri, un remediu pentru blocajul voturilor. Dintr-o perspectivă umană, logică, acest lucru ar putea fi interpretat ca o dovadă de dezbinare și de lipsă a unui lider clar în Biserica Catolică.

Se ridică întrebarea despre rolul Duhului Sfânt în acest proces. Teologia tradițională afirmă că Duhul Sfânt îi călăuzește pe cardinali în alegerea lor. Adepții acestei viziuni explică întârzierile și dificultățile votului prin necesitatea ca cardinalii să se roage intens și să interpreteze voința divină. Ei cred că Duhul Sfânt a ales deja, iar cardinalii trebuie doar să recunoască această alegere.

Însă, dacă luăm în considerare factorul uman – divergențele, ambițiile și jocurile de putere din cadrul Colegiului Cardinalilor – trebuie să admitem că procesul de alegere a Papei reprezintă o "amalgamare a divinului și a umanului", așa cum notează experții în vaticanologie. Întârzierile ar putea fi explicate, în acest caz, prin faptul că Duhul Sfânt inspiră diferiți cardinali să susțină candidați diferiți, ducând la dezbateri aprinse și negocieri, asemănător cu ceea ce se întâmplă la congresele politice.

Un alt aspect neobișnuit al conclavului este sintagma "Extra omnes" (Toți afară!), rostită înainte de începerea votului secret. Aceasta simbolizează separarea cardinalilor de lumea exterioară. Însă, în esență, această frază reflectă o realitate mult mai amplă: marea majoritate a creștinătății este exclusă din procesul de alegere a Papei – laici, femei, bărbați căsătoriți, părinți, episcopi, preoți, călugărițe și tineri. Practic, votează doar cardinalii, majoritatea fiind numită de pontiful predecesor. Prin urmare, "Extra omnes" înseamnă într-adevăr "Toți (cu excepția unui grup restrâns de cardinali) – afară!".