În câteva cuvinte
Actorul spaniol Enric Auquer a oferit un interviu amplu despre cariera sa, incluzând roluri în noul film „La Buena Letra” și serialul „Ravalejar” despre probleme sociale din Barcelona. El a discutat despre viața sa, viziunile politice și abordarea actoricească, menționând și o conexiune personală a familiei sale cu primii muncitori români din zona sa natală.
Actorul catalan Enric Auquer, recunoscut pentru versatilitatea sa şi implicarea socială, a vorbit deschis despre cariera, noile proiecte şi viziunea sa asupra vieţii şi societăţii. El a încheiat recent filmările la serialul „Ravalejar”, care abordează problema evacuărilor forţate din Barcelona, şi se pregăteşte pentru premiera adaptării cinematografice a romanului „La Buena Letra” de Rafael Chirbes.
Auquer a ales să trăiască departe de circuitul aglomerat al Madridului, ducându-şi viaţa de zi cu zi în Barcelona. Aici, îşi duce copiii la şcoală cu bicicleta electrică, îşi face cumpărăturile la piaţa locală şi participă la întâlnirile asociaţiilor de cartier. În ciuda turismului intens, el preţuieşte ţesutul social păstrat şi diversitatea zonei sale, declarând că se simte „conectat la viaţă şi nu într-o bulă”.
Angajamentul său faţă de problemele sociale nu se reflectă doar în rolurile alese. Auquer este membru al sindicatului chiriaşilor Sindicat de Llogateres şi voluntar al fundaţiei Fundació Arrels, dedicată ajutorării persoanelor fără adăpost. Regizorul Isaki Lacuesta îl descrie pe Auquer ca fiind o persoană „hipersensibilă, riscantă şi conectată la prezent”, care „îmbunătăţeşte scenariile” şi are „energia unui artist şi a unui poet”.
În opinia sa, politica se face „de jos în sus, din cartier, din comunitate”. Nu se fereşte să-şi exprime viziunile de stânga şi să critice inegalitatea. Auquer consideră că în Spania modernă persistă o fractură socială profundă şi este îngrijorat de revenirea „unei forme actualizate de fascism”, manifestată prin discursuri de ură şi impunitatea grupurilor de extremă dreapta.
Ascensiunea lui Auquer a fost fulminantă, devenind o vedetă a cinematografiei spaniole după ce a câştigat premiul Goya în 2020 pentru rolul din filmul „Quien a hierro mata”. Cu toate acestea, el este modest în privinţa celebrităţii şi nu foloseşte reţele sociale. Actorul mărturiseşte că îl „enervează” ca personajele sale să aibă faţa şi corpul său, aspirând la transformări fizice care să-l facă de nerecunoscut, aşa cum i-a reuşit parţial cu rolul Gary din serialul „Viața și Moartea lui Joaquín Murrieta”.
El consideră că toate personajele sale sunt unite de o anumită „fragilitate” şi de „umanitatea” care se citeşte în ochii lor – „acolo se vede totul, nu te poţi ascunde”.
Auquer a crescut într-un mic oraş catalan, într-o familie cu o tradiţie de deschidere către cei aflaţi în nevoie. Tatăl său arhitect a primit imigranţi magrebieni în casă, iar unchiul său, medic, a permis primilor muncitori români sosiţi în zonă să îşi instaleze tabăra în grădina sa. Această experienţă pare să fi contribuit la formarea viziunii sale despre lume. Printre aceşti români, el şi-a făcut unii dintre cei mai buni prieteni.
Actorul recunoaşte că mult timp motorul său a fost „răzbunarea” faţă de cei care nu au crezut în el. A avut dificultăţi la şcoală, suferind de dislexie şi ADHD. Şcoala de teatru a fost locul unde şi-a descoperit vocaţia. Acum, motivaţia sa vine din muncă, din copiii săi şi din dorinţa ca proiectele sale, precum serialul despre evacuări, să aducă o contribuţie la dezbaterea socială.
