În câteva cuvinte
La Vatican se discută despre posibilitatea alegerii unui Papă Catolic din Africa. Printre potențialii candidați se numără cardinalul conservator Fridolin Ambongo, cunoscut pentru pozițiile sale ferme pe teme morale. Alegerea unui Pontif african ar fi un simbol de deschidere, dar ar putea aduce și rezultate neașteptate din cauza vederilor conservatoare ale clerului african.
Posibilitatea alegerii unui Papă Catolic din Africa este un subiect intens dezbătut la Vatican. Această perspectivă este văzută de mulți ca un pas important înainte pentru Biserica Catolică, un simbol de deschidere și reînnoire. Totuși, experiențele recente sugerează că o astfel de alegere ar putea duce la rezultate neașteptate și chiar la dezamăgiri.
Un exemplu elocvent este situația petrecută la sfârșitul anului 2023. Dicasterul pentru Doctrina Credinței din Vatican a publicat declarația Fiducia Supplicans, permițând binecuvântarea cuplurilor de același sex – o modalitate de a pune în practică faimoasa frază a Papei Francisc: „Cine sunt eu să judec pe homosexuali?”. Reacția Bisericii Africane în general a fost imediată și vehementă. În particular, Cardinalul Fridolin Besungu Ambongo, în vârstă de 65 de ani, călugăr capucin și arhiepiscop de Kinshasa (Republica Democratică Congo), a manifestat o intransigență extremă.
Cardinalul Ambongo, al cărui nume circulă în aceste zile printre posibilii candidați la scaunul papal, a redactat o scrisoare de protest de șapte pagini și, nemulțumit cu atât, s-a deplasat la Roma pentru a se plânge personal. El nu acționa în nume propriu, ci ca lider al revoltei africane împotriva declarației Vaticanului. Cardinalul Ambongo, un tip ferm, apreciat în Africa pentru opoziția sa frontală față de corupția guvernelor și puterea șefilor de război, a refuzat categoric orice concesie a Bisericii în fața homosexualității. El a declarat: „Biserica nu poate promova o deviație sexuală”. Și a adăugat: „În Africa nu există homosexualitate”. Pentru el, subiectul a fost închis.
Înseamnă aceasta că cei 17 cardinali africani prezenți la un eventual conclav își vor uni automat voturile pentru a alege un candidat conservator? Din fericire, lucrurile nu sunt aproape niciodată atât de simple la Vatican. Pe de o parte, sectorul conservator analizează posibilitatea de a juca această carte, care prezintă inconvenientul intransigenței extreme a episcopatului african în privința chestiunilor morale, dar, pe de altă parte, are și avantajele sale.
Un Papă de culoare ar fi văzut ca un salt înainte, un semn de deschidere, o dovadă de îndrăzneală. Deși, bine privit, dozele de îndrăzneală vaticană au fost deja consumate în 2013, odată cu alegerea lui Bergoglio, și practic majoritatea preferă acum ca apele să revină la normal. Printre susținătorii acestei opțiuni se numără africanii înșiși, motiv pentru care se poate întâmpla să voteze un candidat care, fără a fi atât de conservator, să convină intereselor lor. Aici ar putea juca cartea sa cardinalul italian Pietro Parolin, care rămâne în fruntea sondajelor și pe care sectorul african îl cunoaște bine, deoarece, în calitate de Secretar de Stat al Papei Francisc, a deschis Biserica către Africa și Asia. Un Papă nici de dreapta, nici de stânga, adică un Papă italian. Aici ne-am afla în fața unui alt turn de situație, o nouă dovadă a complexității Vaticanului. Tocmai deschiderea lui Bergoglio – un Papă pe care dreapta l-a numit progresist, chiar comunist – este cea care ar putea deschide ușa unui Papă african și, prin urmare, foarte conservator.
Este ora nouă dimineața și Piazza Navona strălucește în toată splendoarea sa, aproape fără turiști, pictori de portrete sau vânzători ambulanți. Sunt doar preoți și călugărițe tinere cu rucsacuri în spate care se îndreaptă spre Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci, aparținând Opus Dei. Într-o sală de la primul etaj, monseniorul Fortunatus Nwachukwu, secretar al dicasterului pentru Noua Evanghelizare, explică unui mic grup de jurnaliști situația Bisericii în Africa. Nwachukwu este nigerian, are 65 de ani și un CV de roman de aventuri. Este diplomat al Vaticanului, a fost primul șef de protocol de origine africană și nunțiu în mai multe țări, inclusiv în Nicaragua lui Daniel Ortega. Ascultându-l – și iată ultimul turn de situație – se poate ajunge la concluzia că, poate pentru că niciodată nu a existat un conclav cu atâtea țări reprezentate, multe dintre speculații s-au făcut ținând cont de proveniența cardinalilor și nu de ideologia lor. Există două fraze ale lui Fortunatus Nwachukwu care dau mult de gândit. Vorbește despre misionari, bărbați și femei. „Au călătorit într-un timp în care a călători însemna a nu te mai întoarce, însemna a muri. Nu apreciem suficient sacrificiul lor, iar acum nu știm ce să facem cu rodul sacrificiilor lor. În Africa există o explozie de credință”.
Va exista un Papă african. Este doar o chestiune de a stabili data.
