Adolescența este o perioadă emoțional turbulentă, în care tinerii se luptă între dorința de a se agăța de trecut și nevoia de a avansa către independență. Așa cum descriu experții, această etapă este marcată de un "vulcan de sentimente" și îngrijorări legate de frica de abandon sau de lipsa de validare din partea celor de aceeași vârstă.

Conform studiilor, există factori evolutivi care pot contribui la faptul că singurătatea este o experiență normală în această etapă, deoarece tinerii experimentează o apropiere de semeni și, în același timp, se separă de părinți ca figuri de atașament. Cu toate acestea, unii adolescenți sunt mai sensibili la singurătate, în special cei care se confruntă cu respingerea din partea colegilor, schimbările de școală sau hărțuirea școlară. Anxietatea socială, timiditatea excesivă sau stima de sine scăzută cresc, de asemenea, vulnerabilitatea la singurătatea nedorită, deoarece aceste caracteristici pot genera așteptări negative despre interacțiunile sociale și o sensibilitate ridicată la respingere.

Potrivit observațiilor, un procent semnificativ, de până la 20%, dintre tineri o experimentează frecvent. Mulți experți leagă această creștere de schimbările în modul în care adolescenții relaționează, în special prin utilizarea telefoanelor mobile și a rețelelor sociale, unde tinerii se compară cu stiluri de viață și tipare de frumusețe adesea irealizabile.

În plus, utilizarea dispozitivelor mobile a redus timpul pe care adolescenții îl dedică interacțiunii față în față. Chiar și atunci când sunt împreună, par mental separați. Acest lucru afectează capacitatea de a dezvolta abilități emoționale și sociale fundamentale, precum empatia și compasiunea. Rețelele sociale îi conectează cu persoane aflate la distanță, dar îi deconectează de persoanele din apropiere. De aceea, deși sunt conectați virtual cu multe persoane, aceste relații adesea lipsesc de profunzime și afecțiune autentică. Mai mult, responsabilitatea afectivă în relațiile reale a scăzut, de asemenea, deoarece prieteniile necesită timp și efort pentru a fi cultivate sănătos, iar adolescenții, neînvățând să gestioneze frustrările relațiilor interpersonale, pot rupe legăturile rapid, ceea ce încurajează individualismul și autosuficiența excesivă.

Principala sursă de agrement pentru o mare parte a tinerilor (conform unor date, până la 75%) o reprezintă noile tehnologii, și mulți adolescenți evită să fie singuri cu ei înșiși, căutând o plăcere imediată pentru a atenua și plictiseala. Stimularea constantă îi împiedică să dezvolte abilități precum atenția prelungită, creativitatea sau concentrarea, afectând negativ capacitatea lor de a se bucura de activități care necesită atenție susținută. Există o lipsă în interiorizarea poveștilor care să dea sens vieților lor și să îi conecteze cu un scop mai profund sau mai satisfăcător, cum sunt cele dobândite prin lectură sau vizionarea unui film.

Lipsa rețelelor de sprijin acasă și a conexiunilor sociale mai largi (vecini, bunici, comunitate) contribuie, de asemenea, la creșterea singurătății nedorite la adolescenți.

Dacă problema singurătății adolescenților nu este abordată corespunzător, poate crește riscul de a dezvolta o problemă de sănătate mintală sau poate afecta calitatea vieții ulterior. Primul pas este asumarea rușinii de a recunoaște că te simți singur. În al doilea rând, analiza gândurilor, emoțiilor și comportamentelor care perpetuează această stare. Ar fi vorba de a înțelege de ce te simți astfel, analizând dacă îți investești timpul în activități și relații satisfăcătoare. Transformarea experienței de singurătate nedorită într-o experiență mai îmbogățitoare se poate face prin activități care stimulează învățarea, cunoașterea sau curiozitatea, care să includă momente de introspecție, odihnă și creativitate, cum ar fi cititul, ascultarea muzicii, cântatul la un instrument sau exercițiile fizice. Este vorba de a accepta că există o singurătate care poate fi tolerată și care nu este negativă.

Din ce în ce mai mulți tineri realizează că o viață virtuală nu poate înlocui contactul interpersonal intim și că calitatea relațiilor umane are legătură cu adevărata încredere. Avem nevoie ca adolescenții să poată comunica mai liber nevoile lor pentru a înfrunta această provocare împreună. Și între timp, să îi ajutăm să construiască și să simtă aceste legături mai sigure.