În câteva cuvinte
În Spania a izbucnit un conflict privind numirea șefului camerei penale a Curții Supreme, responsabilă de cazurile de corupție. Partidul Popular (PP) conservator vrea să controleze acest organ, blocând numirea din cauza disensiunilor politice din Consiliul General al Justiției.
Confruntarea politică pentru influența asupra organelor cheie ale justiției continuă în Spania. În centrul atenției se află Sala Penală (Sala de lo Penal) a Curții Supreme (Tribunal Supremo), instanța responsabilă cu investigarea corupției în rândul clasei politice și judecarea cazurilor penale de mare rezonanță.
Punctul nevralgic este numirea noului președinte al acestei camere. Cei 10 membri conservatori ai Consiliului General al Justiției (CGPJ), propuși de Partidul Popular (PP), refuză să accepte ca o femeie, Ana Ferrer, magistrat veterană și membră a asociației progresiste "Judecătoare și judecători pentru Democrație", să conducă pentru prima dată această sală esențială.
De cealaltă parte, cei 10 membri progresisti ai CGPJ, propuși de Partidul Socialist (PSOE) și coaliția Sumar, nu acceptă ca un magistrat al Curții Supreme susținut de blocul conservator să președințeze aceeași Sală Secundă (denumirea informală a camerei penale).
Întrucât numirea necesită sprijinul a 13 din cei 21 de membri ai CGPJ, blocajul este garantat. Această situație este similară cu momente anterioare în care impasul politic a împiedicat funcționarea normală a organului care, în Spania, este responsabil de numirile judiciare.
Obligat să acționeze pe baza consensului (necesită 13 voturi din 21 pentru a aproba numirile), actualul CGPJ eșuează de luni de zile în această privință. Între timp, magistratul Andrés Martínez Arrieta exercită funcția interimară de președinte al Sălii Penale a Curții Supreme și este candidatul susținut de blocul conservator din cadrul puterii judiciare.
Antecesorul său, Manuel Marchena, a renunțat în 2018 la propunerea de a președința întregul CGPJ, în urma unui scandal legat de o presupusă înțelegere politică, dar a rămas la conducerea Sălii Penale, despre care PP considera că o are "sub control". Un mesaj scurs în presă din partea unui oficial PP descria acea manevră ca fiind "o mutare splendidă" pentru a controla "viitoarele reînnoiri a două treimi din Curtea Supremă și sute de numiri în puterea judiciară, vitale pentru PP și viitorul Spaniei", cu scopul de a pune un "Președinte excepțional" care să asigure voturi aproape unanime și să "controleze Sala Secundă din spate".
De peste 20 de ani, Sala Penală a Curții Supreme a fost dominată de magistrați conservatori. După venirea la guvernare a lui José María Aznar în 1996, PP a folosit majoritatea sa în CGPJ pentru a ocupa principalele posturi rămase vacante în Curtea Supremă. La momentul în care PP a pierdut puterea în 2004, situația se inversase, majoritatea fiind în favoarea dreptei judiciare.
Această situație persistă până astăzi: din 15 magistrați care compun Sala Penală, doar patru sunt considerați a face parte din sectorul progresist. Această cameră este cea care soluționează cauzele penale împotriva politicienilor și altor persoane cu statut special (aforados).
Obsesia PP de a continua să controleze această Sală ajunge acum până la președinția organului, confirmând strategia de a-și menține influența asupra cazurilor de corupție și asupra deciziilor judiciare cheie.
