În câteva cuvinte
Gino Cecchettin, tatăl Giuliei, ucisă în Italia, a devenit o voce importantă în lupta împotriva violenței de gen. El a înființat o fundație și subliniază că eradicarea patriarhatului necesită implicarea bărbaților în dialog și promovarea educației.
Gino Cecchettin, tatăl Giuliei Cecchettin, studentă ucisă de fostul ei partener în 2023 în Italia, într-un caz care a șocat țara, a început o luptă pentru conștientizarea violenței împotriva femeilor.
Numele lui Gino Cecchettin este astăzi esențial în Italia în lupta împotriva violenței de gen, în ciuda dorințelor sale. Italia a plâns șocată după femicidul fiicei sale, Giulia Cecchettin, în noiembrie 2023, comis de fostul ei iubit, Filippo Turetta. În plin doliu pentru moartea acestei studente universitare de 22 de ani, țara a asistat perplexă la nașterea acestui "tată curajos" care, în loc să se dezlănțuie cu furie împotriva criminalului, a îndrăznit să condamne deschis cultura patriarhală ca fiind cauza morții fiicei sale.
Vocea sa și cea a celeilalte fiice, Elena Cecchettin, au folosit mass-media și rețelele sociale ca megafon pentru a chestiona stereotipurile machiste și a transmite idei deschis feministe, până atunci străine conversației publice italiene.
Italia este o țară în care anul trecut s-au înregistrat peste o sută de femicide și care apare pe locul 87 în clasamentul pe care Forumul Economic Mondial îl folosește pentru a măsura paritatea de gen între 146 de țări. De aici și transcendența lui Gino Cecchettin în Italia, unde lupta pentru drepturile femeilor nu este apărată cu fermitate nici măcar de un guvern care a așteptat până în 2025 pentru a prezenta o propunere de lege care să recunoască femicidul ca infracțiune și care încă rezistă promovării educației afective și sexuale în școli – o muncă pe care familia Cecchettin o promovează acum prin Fundația lor.
Într-un interviu, Cecchettin a vorbit despre diverse subiecte. El a menționat că ar fi o dramă să avem un Papă conservator, considerând că ar anula pașii făcuți de Papa Francisc și nu ar fi pozitiv pentru Biserică, care, dacă dorește să continue să existe, ar trebui să urmeze pașii unei societăți care s-a schimbat mult.
Referitor la influența tradiției catolice, fundamental patriarhale, asupra inegalității de gen în Italia, el nu crede că există o relație directă, deoarece Italia este un stat laic. Ceea ce influențează cultura patriarhală italiană sunt decenii de prejudecăți și stereotipuri, precum și perpetuarea lor în modul în care educăm noile generații și cum anumite roluri de putere sunt încă foarte prezente în societate și instituții.
Cecchettin a explicat de ce, deși a pierdut o fiică într-un femicid, a ales să contribuie la conversația despre violența de gen, invitând bărbații să ia parte activă. El consideră că vorbind despre o problemă socială ca aceasta obligă instituțiile să acționeze și oamenii să reflecteze. Familiile trebuie să dialogheze, să-și pună întrebări. Și bărbații trebuie să facă parte din acest dialog. El a fost atacat de mulți bărbați pentru că nu a tăcut după moartea Giuliei, dar și de femei care încă au prejudecăți și apără ideea bărbatului puternic care trebuie să le protejeze. El citează pe feminista Emily Pankhurst: "Trebuie să eliberăm jumătate din rasa umană, femeile, pentru ca ele să poată ajuta la eliberarea celeilalte jumătăți, bărbații." Dar dacă cineva nu este conștient că trebuie "eliberat", se simte atacat.
Mulți italieni s-au simțit atacați de el pentru că nu a respectat un doliu obișnuit, vorbind la televizor despre problema machismului. Cu toate acestea, el susține că vorbirea despre cauzele violenței de gen este pozitivă și a determinat numeroase femei să găsească curajul de a apela numerele de ajutor (+83% apeluri în trimestrul următor femicidului Giuliei). Sunt în joc vieți umane, despre asta trebuie să ne gândim, și despre lungul proces de transformare la care trebuie să continuăm să lucrăm.
Procesul său personal de conștientizare a început după căsătorie, observând dezechilibrele într-o familie patriarhală și înțelegând că ajutând acasă își ajuta și propria familie. Cheia a fost fiica sa Elena, care a început să vorbească despre feminism, drepturile femeilor, și atunci a înțeles că a trăit toată viața ca un "bărbat... un pic ca acei masculi alfa" din anumite seriale.
La un an după femicidul Giuliei, el și copiii săi, Elena și Davide, au lansat Fundația Giulia Cecchettin cu scopul de a promova o schimbare radicală în structurile patriarhale prin educație. El subliniază că familiile trebuie să înțeleagă că tinerii vor învăța despre sexualitate și afecțiune fie corect prin educație, fie "în cel mai rău mod posibil" de pe internet, mai ales că mulți copii de 10 ani sunt deja conectați la mobil. El consideră că este grav să se spună că educația sexuală în școli nu este necesară.
Referitor la guvernul italian, el vede progrese timide, dar consideră că trebuie făcut mult mai mult, investind în transformarea culturii existente. Violența de gen este o problemă structurală, culturală și sistemică, iar combaterea ei necesită măsuri la fel. Guvernul are puterea și responsabilitatea de a promova schimbarea prin legi, resurse, educație și comunicare publică. Nu este suficient să vorbim despre siguranță; trebuie să vorbim despre prevenire, educație afectivă, limbaj, servicii, formare. Este necesară o strategie națională clară, continuă și împărtășită. El face un apel către toți, nu doar către cei care guvernează, subliniind că nu este un subiect de campanie electorală și nu putem sta pe loc în timp ce femicidele continuă.
În ceea ce privește regresul cultural în Europa pe fondul avansurilor feministe, el simte că s-a rupt un mecanism la nivel educațional. Tehnologia, de asemenea, nu ajută, deplasându-se cu o viteză mult mai mare decât relațiile umane și contribuind la izolarea tinerilor. Ei sunt în contact cu lumea, dar izolați în ei înșiși, folosind web-ul. El crede că societatea nu a înțeles impactul acestui fenomen, mai ales într-o lume care pare să se îndrepte spre dreapta.
Femicidul fiicei sale a fost tratat în presa italiană cu mult senzaționalism, dar un studiu recent indică o îmbunătățire a situației datorită "efectului Cecchettin", care a forțat media italiană să facă o "examinare de conștiință". Gino a observat o mică schimbare în presa scrisă, dar consideră că mai este mult de făcut. Prezentarea macabră a femicidului aduce clicuri, în timp ce vorbirea care valorizează viața victimei nu "vinde", și este greu de luptat împotriva acestui model de afaceri bazat pe clicuri.
El crede cu tărie că cuvintele au o greutate enormă în schimbarea atitudinii față de violența de gen. Critica sa se îndreaptă și către utilizarea formei masculine pentru funcții înalte deținute de femei, cum ar fi cazul președintei Giorgia Meloni, care insistă să fie numită "il presidente". El subliniază că acest detaliu, aparent secundar, reflectă o cultură în care puterea continuă să fie asociată cu masculinul, ceea ce nu ajută la depășirea stereotipurilor. Limbajul nu este niciodată neutru: poate fi un instrument pentru schimbare sau pentru întărirea inegalităților. Când vorbim despre violența de gen, folosirea cuvintelor greșite poate produce victimizare secundară, etichetarea, învinovățirea sau banalizarea a ceea ce li se întâmplă femeilor fiind incorectă și dăunătoare. De aceea, educația legată de limbaj este o parte fundamentală a prevenirii.
După moartea Giuliei, el a scris o carte, "Dragă Giulia", o lungă scrisoare către fiica sa, în care își pune și întrebări despre cauzele patriarhatului și cultura machistă a țării sale. A scris-o, pe de o parte, pentru a-i păstra vie memoria, iar pe de altă parte, pentru că a suferit mult ca tată și nu vrea ca nimeni să treacă prin așa ceva. Speră ca mărturia sa să contribuie la schimbarea culturii care duce la femicid.
