Înțelegerea provocărilor de soluționat, direct de la cei care le trăiesc pe teren, este un pilon fundamental pentru a impulsiona proiecte de succes și durabile.

Pentru un viitor durabil este necesar să promovăm o agendă comună de proiecte. Totuși, prea des, inițiativele sunt concepute fără a implica suficient pe cei a căror viață este direct afectată. Această deconectare între cei care elaborează agendele și cei care trăiesc provocările de rezolvat devine un obstacol serios.

Un exemplu este experiența cu proiectul de protecție a lupului cu coamă, cel mai mare canid din America de Sud și o specie pe cale de dispariție. La începutul anilor '90, administrația publică, ONG-urile și universitățile, în timp ce concepeau și implementau strategiile de protecție, nu s-au apropiat suficient de realitatea de pe teren. Contactul stabilit cu fermierii – actori cheie pentru protejarea lupului – a fost insuficient. Ca rezultat, a fost imposibil să-i convingă să colaboreze cu agenda de protecție.

Aceasta a fost o experiență timpurie cu fenomenul: deconectarea între cei care proiectează agende și cei care trăiesc provocările de rezolvat. Pe atunci, la 16 ani și iubitor al lupului, era deconcertant că fermierii, a căror cunoaștere o admira, nu colaborau cu ecologiștii, pe care îi respecta pentru angajamentul lor față de natură. Nu și-ar fi imaginat niciodată că, ani mai târziu, va continua să vadă același fenomen în cadrul inițiativelor globale precum Agenda 2030.

Agenda pentru dezvoltare durabilă 2030 a Națiunilor Unite, cu cele 17 obiective și 169 de ținte, este concepută pentru a permite colaborarea necesară unui viitor durabil. Agendele sunt realități intersubiective, convenite între grupuri, organizații, persoane. Sunt narațiuni care aliniază imaginații și percepții; comunică scopul comun agreat, îl susțin și îl reamintesc. Dar cel mai important: agendele sunt un pilon cheie pentru a permite colaborarea.

Potrivit Națiunilor Unite, Agenda 2030 depășește predecesoarea sa, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, mai ales pentru că ar fi fost concepută într-un mod mai participativ, implicând comunități aflate în situații de excludere socială, precum cele din favele, tinerii sau fermierii. Dar este gestionat eficient "fenomenul Turnului de Fildeș"?

În comunități se confruntă constant cu emoții la suprafață într-un mod pe care îl ignorăm adesea atunci când aducem propuneri concepute în contexte formale.

Aceste comunități trăiesc direct provocările pentru un viitor durabil: sărăcia, accesul la educație, emanciparea sau producția de alimente într-o piață globală "liberă" și un climat în schimbare. Prin urmare, participarea lor directă este fundamentală.

Cu toate acestea, așa cum subliniază sociologul american Sherry Arnstein, care a popularizat expresia "scara participării cetățenești", participarea adevărată implică împărțirea puterii, ceea ce necesită apropiere. Adesea, așa cum s-a întâmplat în cazul lupului în 1991, Agenda 2030 și proiectele sale de dezvoltare durabilă sunt concepute și implementate fără a implica comunitățile.

În plus, entitățile care creează și promovează Agenda 2030 tind să considere comunitățile ca un simplu actor, fiind distante de realitatea de pe teren. Oferă formare sub această percepție eronată, generând proiecte ineficace și impacturi negative. Nu iau în considerare că, spre deosebire de actorii formali (cum ar fi companiile sau ONG-urile), reprezentanții comunităților (dacă există) nu sunt de obicei remunerați și nu au agende sau argumente aliniate strategic. Ei se confruntă personal cu provocări urgente de subzistență și cu sisteme ierarhice diferite, cum ar fi traficul de droguri. În comunități se confruntă constant cu emoții la suprafață într-un mod pe care îl ignorăm adesea atunci când aducem propuneri concepute în contexte formale. În termeni de afaceri: orientarea către client a acestor entități este foarte deficitară.

În consecință, această lipsă de empatie și orientare către persoanele din comunități nu aliniază imaginațiile și percepțiile. Colaborarea nu este facilitată, iar sentimentele de lipsă de reprezentare, frustrare, furie sau frică apar adesea în rândul oamenilor deoarece cunoștințele lor nu sunt luate în considerare în proiectele concepute pentru a le îmbunătăți viața. În cele din urmă, se deconectează, se desprind și își pierd încrederea în Agenda 2030 și proiectele de dezvoltare durabilă. Ar putea chiar ajunge să rupă legăturile cu organizațiile care susțin Agenda 2030 și să sprijine, de exemplu, unele partide politice care promovează discursuri pseudo-patriotice, religioase și anti-științifice.

O agendă distantă de realitatea de pe teren poate contribui la teorii ale conspirației. După experiența cu fermierii din Torreões, autorul a continuat să lucreze în zone economice defavorizate din Africa, Asia, America și Europa, ghidând multinaționalele către client prin proiecte de dezvoltare durabilă. Valorizarea și admirarea cunoștințelor informale ale comunităților, direct de pe teren, au fost piloni ai diferențierii.

Întotdeauna se întreabă despre agendele legate de proiecte. De la lansarea Agendei 2030, în numeroase diagnostice realizate prin peste 800 de interviuri, 78% dintre respondenți nu știu ce este dezvoltarea durabilă. Dintre cei care știu, 93% o percep ca pe ceva străin de realitățile lor și 95% nu cunosc Agenda 2030. Dintre cei 5% care o cunosc, nouă din zece o percep ca pe ceva distant, specific politicienilor, companiilor, universităților.

Pentru un viitor durabil avem nevoie de o agendă comună de proiect ca umanitate. Avem nevoie de capacitatea de a opri vârtejul cacofonic al gândurilor, de a înțelege contextul cu mai multă rigoare.

Această distanțare de oameni contribuie la câștigarea popularității ideii că există forțe de putere cu agende ascunse care conspiră și manipulează Agenda 2030. Deși acest lucru se poate întâmpla cu orice agendă, crește percepția că există un plan de globalizare organizat și coordonat, deghizat sub Agenda 2030, pentru a prelua puterea. Nimic mai departe de realitate.

Este improbabil să existe un grup specific capabil să articuleze coordonat tabloul nostru de joc haotic și fără precedent. În ultimii cinci ani a apărut o dezordine globală complexă și vertiginos schimbătoare. Pe deasupra, personaje precum Donald Trump și Elon Musk, paradoxal, au ajuns să demascheze lipsa de autenticitate a organizațiilor care susțineau Agenda 2030 și se retrag cu viteză în fața schimbării politice. Toate acestea sunt extrem de volatile, "inteligență" artificială, imprevizibile, instabile; greu de organizat și dificil de dominat de puține minți sau organizații.

Elita tradițională, despre care credincioșii în conspirație spun că ar manipula Agenda 2030, își pierde progresiv identitatea. Este fracturată, polarizată, frustrată și temătoare. La putere ajung noi elite, contra-elite și anti-elite, inclusiv elite algoritmice care generează cunoștințe pentru oameni, pe care aceștia le adoptă fără a le înțelege. În vremuri de imediatitate, teoriile simpliste și narațiunile câștigă teren. Membrii societății, nevoiași de identitate, se divizează sub agende personaliste de "iști" și "isme", construind identități bazate pe bariere de furie și diviziune în timp ce puterea se concentrează. Toate acestea se întâmplă când încă ne lipsește limbajul pentru a defini contextul actual. De exemplu, neo-liberali precum Trump și Musk sunt acum intervenționiști și anti-globaliști. Dezordinea este atât de mare încât ne lipsește limbajul pentru a o descrie. Vă puteți imagina, așadar, capacitatea necesară pentru a o controla. Și ce se va întâmpla când nu vom mai ști dacă narațiunile agendelor sunt create de oameni?

În acest haos fără precedent, tot mai puțin comprehensibil de inteligențe organice, lupta pentru putere devine amorfă și difuză. Se estompează capacitatea de a gândi colectiv și de a colabora. Distanțarea de realitatea de pe teren, de agende care ar putea fi fundamentale, poate impulsiona agendele "me first" (eu primul), care câștigă popularitate, ca în teatrele de război.

Pentru un viitor durabil avem nevoie de o agendă comună de proiect ca umanitate. Avem nevoie de capacitatea de a opri vârtejul cacofonic al gândurilor, de a înțelege contextul cu mai multă rigoare, de a respecta cunoașterea "celuilalt", de a asculta și a conversa, chiar dacă nu suntem de acord. Astfel suntem mai capabili să colaborăm, mai ales cu persoanele care trăiesc provocările pentru un viitor durabil pe propria piele. Distanța față de oameni pavează drumul spre extremism. Cu cât ne merge mai bine tuturor, cu atât mai bine ne poate merge fiecăruia.