Cântecul sticleteților, al verzilor, al pupăzelor, al silviilor, al filipilor, al pitulicilor și chiar sunetul cucuvelelor însuflețesc plimbarea matinală prin ferma regenerativă Valle del Conde din Luque, în parcul natural Sierras Subbéticas din Córdoba. Vulturii care cuibăresc în stâncile din apropiere își lasă și ei amprenta asupra vizitatorilor, care pășesc plăcut surprinși pe un teren cu plante autohtone precum gălbenelele, cicoarea sau lucerna melcului. Iar la celălalt capăt, cinci turme de oi participă la această specie de simbioză între natură și om, care este această exploatare agrozootehnică recent recunoscută cu premiul pentru cel mai sustenabil măslin din Spania, distincție acordată ex aequo cu ferma Cortijo Guadiana (Úbeda).

„Ceea ce facem nu este nimic nou, este vorba de a corecta eroarea istorică comisă prin deconectarea agriculturii de creșterea animalelor, moment în care am devenit sclavi ai marilor companii care vând inputurile”, explică Francisco Ruiz, director tehnic al acestei ferme din Córdoba, transformată într-un punct de referință în agricultura și zootehnia regenerativă prin recuperarea solului, a relațiilor dintre ființele vii și a cunoștințelor științifice.

Valle del Conde este un bastion muntos de 230 de hectare în care dealurile și vârfurile se îmbină cu un peisaj dominat de măslini și completat de pădurea mediteraneană. Familia Ruiz a achiziționat această fermă în 1985 cu intenția de a-și reveni după criza care le-a distrus afacerea din industria textilă. Dar abia în 2019 a avut loc punctul de cotitură în gestionarea fermei, transformată într-o exploatație regenerativă care găzduiește astăzi aproximativ 20.000 de măslini ce produc 150.000 de kilograme de ulei de măsline.

La sosirea pe această fermă, închisă între mai multe elevații calcaroase și mărginită de terenuri pietroase și împădurite, atrage atenția verdele intens al covorului vegetal care se întinde pe toată suprafața agricolă. Este un peisaj atipic într-o zonă precum aceasta, Subbética Cordobesa, care de obicei prezintă terenuri uscate și compactate, mai degrabă specifice unui deșert decât unei păduri. „Solul este cea mai mare comoară a noastră și cheia acestei agriculturi și zootehnii regenerative pe care am implementat-o”, subliniază Ruiz, care gestionează ferma împreună cu frații săi.

Sol sănătos, rezultate excelente.

„Acoperirea vegetală protejează împotriva eroziunii și îmbunătățește structura solului, reducând necesitatea utilizării inputurilor sintetice”, explică el. Cu toate acestea, elementul diferențiator al acestei ferme față de alte experiențe de practici regenerative în domeniu este accentul pus pe combinarea agriculturii și creșterii animalelor. Păsările ajută la dispersarea semințelor și polenului transportate de animale de la o parcelă la alta, precum și la aportul de materie organică în sol și la combaterea a doi dintre principalii dăunători ai măslinului, cum ar fi musca măslinului și Prays oleae (molia măslinului). Habitatul protejat al acestor mici păsări insectivore le permite, de asemenea, să ofere trasee ornitologice pentru vizitatori.

Pe de altă parte, plantele care răsar din sol (abțin aproape complet buruienile) rețin apa, aportă azot și gestionează carbonul. „Acesta este un semn de viață și că solul este sănătos și fără erbicide, s-a reglementat singur respectându-l”, afirmă agricultorul din Luque. Și adaugă: „Plantele autohtone joacă un rol cheie în agricultura regenerativă, deoarece ajută la îmbunătățirea sănătății solului prin fixarea nutrienților și reținerea apei. Prin fotosinteză, ele captează carbon și contribuie la reducerea efectelor schimbărilor climatice, promovând ecosisteme agricole mai reziliente”.

Nu mai puțin importantă este pășunatul regenerativ. Până la cinci turme de oi participă la această simbioză, care hrănește animalele și produce o lucrare de tăiere și fertilizare, un proces care se repetă de mai multe ori pe parcursul anului, rezultând un fel de covor tuns tot timpul anului. Chiar și lâna oilor, printr-un tratament de procese naturale, se transformă în îngrășământ organic. Lucrările de tăiere a copacilor produc resturile tipice tocate de ramuri care, odată răspândite, aportă nutrienți naturali. După tăiere, lemnul de măslin este carbonizat și transformat în mici bucăți care sunt răspândite pe sol. La acestea se adaugă resturile organice și pământul care sunt cernute în presele de ulei la livrarea recoltei. Adică, un tip de agricultură în care aproape tot ceea ce generează ferma rămâne în ea.

„Rezultatul este un sol verde și bogat, omogen și variat, cu o varietate de plante și fără șanțuri sau ravenuri, ceea ce demonstrează capacitatea terenului de a suporta seceta și ploile torențiale”, povestește Ruiz. Un studiu realizat de Universitatea din Berna (Elveția) a demonstrat că în lunile cele mai călduroase, temperatura solului pe fermă a rămas cu până la 10 grade sub media de pe fermele învecinate și, în ciuda existenței a câtorva bălți de apă folosite pentru adăparea animalelor, măslinul ecologic nu necesită irigare.

Acest măslin tradițional de munte are peste 120 de ani, iar soiurile dominante sunt Picudo și Picual. Este un ulei obținut din recoltare timpurie, produs între lunile octombrie și decembrie, și comercializat sub un nume care aduce un omagiu strămoșilor săi. Alegerea sustenabilității a însemnat multiplicarea valorii produsului său, un beneficiu care provine mai ales din economiile generate de neutilizarea îngrășămintelor chimice și a altor produse utilizate în mod tradițional.

În definitiv, o agricultură și zootehnie regenerativă care depășește o simplă tehnică de cultură. „Este o practică agricolă, dar și o filozofie de viață, un instrument pentru producția durabilă și un angajament pentru viitor”, conchide Ruiz. Ferma din Córdoba servește în prezent ca loc de primire a cercetătorilor, profesorilor și studenților care ajung aici (săptămâna trecută au fost vizitatori din Chile și Portugalia) pentru a studia in situ acest tip de agricultură regenerativă și a transfera această experiență în alte locuri din lume.