Regizorul spaniol Santi Amodeo a adaptat pentru cinema povestirile scriitorului american David J. Poissant din prima sa carte, „Cerul animalelor”.

Similar cu operele altor maeștri ai prozei scurte, povestirile lui Poissant cred în forța momentului și în misterele ciudate ascunse în spatele realității banale. „Cerul animalelor” se înscrie în tradiția solidă a povestirii americane – în special cea a lui Raymond Carver – dintr-o perspectivă esențialmente sudică, ceea ce explică, probabil, atracția regizorului din Sevilia către aceste istorii despre moarte și pierdere. Amodeo a creat pe ecran un amestec sugestiv de melancolie, umor și stranietate.

Acțiunea filmului „Cerul animalelor” este plasată în locuri anodine și periferice din sudul Spaniei, înțeles aici mai mult ca un spațiu mental decât ca un teritoriu real. Subtitlul „Povestiri despre pierdere” reflectă cu precizie esența celor patru episoade ale filmului, care au loc la granița unde viața întâlnește moartea.

Poveștile „Înotătoarea”, „Sfârșitul lui Dario”, „Omul-șopârlă” și „Cum să-ți ajuți o persoană dragă să moară” aduc împreună o serie de personaje atinse de melancolia a ceea ce se termină. Acest sentiment de sfârșit este amplificat de faptul că „Cerul animalelor” a fost filmat pe peliculă, nu digital. Astfel, Amodeo creează o atmosferă onirică în care o tânără fără un braț traversează piscina ca o sirenă sau prezența primitivă a unui crocodil (comun în Florida) capătă sens în mlaștinile Guadalquivirului.

„Înotătoarea” și „Cum să-ți ajuți o persoană dragă să moară” deschid și închid filmul cu o dublă poveste care reia personajele. Acestea sunt cele mai reușite și transparente episoade, cu două ființe solitare interpretate de Raúl Arévalo și Paula Díaz. Prima povestire se concentrează pe întâlnirea lor, a doua, pe despărțirea lor. În ambele, Arévalo și Díaz captivează prin modul în care transmit cu minim efort sentimentul lor de neajutorare. Între acestea, Amodeo plasează celelalte două povestiri, care fac referire mai directă la animalele din titlu. Dacă o mușcătură de șarpe determină viața amputată a „Înotătoarei”, în „Sfârșitul lui Dario” amenințarea, cu nuanțe apocaliptice, vine de la un stup de albine. În „Omul-șopârlă”, un crocodil în captivitate ascunde un alt tip de amenințare – cea a legăturilor familiale prost rezolvate sau rupte.

În toate aceste povestiri, subiectul principal este doliul sau frica de moarte, dar și amprentele unei societăți iremediabil stricate – un fundal recurent în universul regizorului, care în filmul său anterior, „Cele drăguțe” (Las gentiles, 2021), a explorat nihilismul adolescentin. Ca și atunci, Amodeo revine la calea sa cea mai personală și interesantă, acel loc în care ciudatul și scurtimea aspiră să dezvăluie ceva mai mult.

Informații despre film:

• Titlu: Cerul animalelor (El cielo de los animales)
• Regia: Santi Amodeo
• Distribuția: Raúl Arévalo, Paula Díaz, Manolo Solo, Jesús Carroza, África de la Cruz, Claudio Portalo
• Gen: Dramă
• Țara: Spania
• Anul producției: 2025
• Durată: 84 minute