
În câteva cuvinte
Riad Salameh, care a condus Banca Centrală a Libanului timp de 30 de ani și a fost văzut ca un "magician al finanțelor", a fost arestat sub multiple acuzații de corupție și deturnare de fonduri. Cazul său este legat de cea mai gravă criză economică a Libanului și este investigat în mai multe țări.
Riad Salameh, care a condus Banca Centrală a Libanului timp de 30 de ani și a fost odinioară considerat un "magician al finanțelor", a căzut în dizgrație și se află acum în arest la Beirut. Viitorul său juridic este sumbru. După ani de recunoaștere internațională, Salameh, presupusul arhitect al stabilității financiare de care Libanul s-a bucurat decenii (considerată atunci miraculoasă, dar, se pare, susținută de o schemă piramidală), este acuzat de deturnarea a sute de milioane de euro și achiziționarea de proprietăți de lux în capitale occidentale cu fonduri ilicite.
Rețeaua care beneficia persoanele din anturajul său este obiectul investigațiilor în aproximativ zece țări. Autoritățile libaneze, care participă la unele dintre aceste cauze, iau acum în considerare revendicarea unei compensații care ar putea ajunge la 1 miliard de dolari, conform surselor judiciare. Avansul cazurilor în străinătate amenință să dezvăluie practicile greșite ale unei întregi generații de lideri care au lăsat ca moștenire prăbușirea Libanului în ceea ce Banca Mondială a definit ca fiind una dintre cele mai grave crize economice de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Investigațiile în jurul familiei fostului guvernator au început pe teritoriul european în 2020, în așa-numitul caz Forry. Acest proces, cu investigații deschise în întreaga lume, cercetează modul în care Salameh și fratele său ar fi deturnat peste 300 de milioane de dolari din Banca Centrală către străinătate începând cu 2002. Ani în care acumula premii de la lideri precum președintele francez de atunci, Nicolas Sarkozy. În Liban, investigațiile în cazul Forry au stagnat la scurt timp după ce au început în 2023.
În septembrie 2024, Salameh a fost arestat în țara sa pentru un alt caz de deturnare, important, dar mai mic. Vederea puternicului fost guvernator al Băncii Centrale în mâinile poliției a surprins libanezii, care continuau să-l considere intangibil în interiorul granițelor, în ciuda multiplelor suspiciuni de infracțiuni financiare. La acel moment, el acumula deja mandate de arestare internaționale; iar Statele Unite, Regatul Unit și Canada l-au sancționat.
Era un alt Salameh cel care zâmbea în fotografii de când prim-ministrul de atunci, Rafic Hariri, l-a numit guvernator al Băncii Centrale la sfârșitul războiului civil, în 1990. Lucraseră împreună în sectorul privat. Guvernele succesive i-au reînnoit mandatul, făcându-l unul dintre cei mai longevivi printre omologii săi la nivel mondial. Salameh, originar dintr-o familie creștină maronită, a fost considerat decenii la rând un magician al finanțelor, datorită rezilienței economiei naționale în perioadele de haos politic. Nici asasinarea lui Hariri însuși, nici războiul din 2006, nici conflictul din Siria vecină din 2011 și fluxul său de refugiați nu au alterat cursul fix între moneda locală și dolar. L-a susținut în mod artificial – și, în cele din urmă, cu consecințe nefaste – într-o țară fără aproape nicio industrie sau exporturi.
Secretul consta în faptul că, din 2013, coincizând cu declinul afluxului de capital în Liban, Salameh a ajutat la construirea unei scheme piramidale internaționale, conform acuzațiilor din instanțe. Sistemul bancar libanez – unde nu se pun "întrebări incomode" – a început să ofere dobânzi mari deponenților. Dobânzile nu erau generate prin exporturi sau investiții, ci prin sosirea de noi clienți. Jad Chaaban, doctor în economie și profesor la Institutul de Studii Postuniversitare din Doha, care a analizat relația dintre puterile politice și financiare în Liban, afirmă că roata susținea valoarea lirei față de dolar, finanța guvernul prin împrumuturi și permitea ca unii și alții să își ia partea. Uneori, subliniază el, beneficiul anual din aceste și alte aranjamente convenite de principalii actori ai țării echivala cu 20% din Produsul Intern Brut (PIB). "Supraveghea un sistem care a lăsat o gaură de peste 40 de miliarde de dolari", rezumă el.
Adevărata moștenire a guvernatorului și a generației de lideri libanezi care l-au însoțit decenii s-a cristalizat începând cu 2019, când bulgărele de zăpadă a încetat să se rostogolească. A coincis cu proteste fără precedent care acuzau întreaga clasă politică de corupție. În doar câteva luni, băncile au restricționat accesul la capitaluri, șomajul a explodat, iar lira a pierdut o bună parte din valoare, după 22 de ani cu un curs de schimb fix față de dolar. Salariile majorității populației au ajuns să echivaleze cu câteva zeci de dolari și s-a declanșat haosul. Polițiștii nu vedeau de ce să urmărească răufăcători pentru aproape nimic, iar profesorii nu aveau suficienți bani pentru a plăti benzina și a merge la școală. Mulți libanezi l-au indicat imediat pe Salameh ca fiind unul dintre responsabilii pentru prăbușirea condițiilor lor de viață.
Primele acuzații împotriva guvernatorului au venit din Elveția, unde deținea averi în diferite instituții bancare. Unele sunt acum sub suspiciune. Organizația de investigație elvețiană Public Eye a dezvăluit în martie că banca HSBC a primit transferuri suspecte provenite de la Banca Centrală libaneză timp de un deceniu. Conform Public Eye, rapoartele interne ale HSBC au catalogat tranzacțiile ca fiind îndoielnice, dar banca elvețiană a ignorat alertele și nu a denunțat mișcările către autoritățile anticorupție ale țării decât în august 2020, când frustrarea împotriva lui Salameh se exprima deja pe străzile Libanului.
Un incident din iunie 2021, cu țara în faliment și populația anxioasă după dolari din cauza prăbușirii monedei naționale, a reflectat abisul dintre guvernatorul de atunci și concetățenii săi. La sosirea sa la bordul unui jet privat pe aeroportul francez Le Bourget, operatorii i-au găsit echivalentul a aproape 100.000 de euro în numerar nedeclarați. Guvernatorul a răspuns că a "uitat" că îi avea asupra sa, conform înregistrărilor poliției la care a avut acces ziarul Financial Times.
Dezvăluirile elvețiene au impulsionat eforturile Accountability Now, o fundație care luptă împotriva impunității elitelor libaneze și a depus plângeri în mai multe țări europene. "Este ca și păpușile rusești", afirmă una dintre avocatele sale care urmărește cazul, Zena Wakim. "Când ridici una, apare alta. Pe măsură ce procesele avansează, informația apare aproape întâmplător".
Avocata îl încadrează pe fostul guvernator al Băncii Centrale într-un ecosistem. De aceea, în Franța (a cărei justiție a emis în 2023 un mandat de arestare internațional după ce nu s-a prezentat la o audiere judiciară) Salameh este suspectat de "asociere de răufăcători", o figură legală care definește o grupare constituită pentru a săvârși infracțiuni pedepsite cu cel puțin cinci ani de închisoare. "Fără această asociere, această fraudă masivă nu ar fi putut avea loc", a declarat ea pentru ziar. Insistența investigațiilor în Europa, spune ea, a determinat liderii libanezi să își schimbe strategia. Acum, "că se deschide cutia Pandorei", preferă să inițieze procese pe care le pot controla în cadrul sistemului judiciar național și care reduc autoritatea tribunalelor europene de a-i judeca.
Autoritățile naționale, implicate acum în cazurile din Franța sau Elveția, ar putea revendica recuperarea activelor. Jean Tannous, fost procuror care a condus o investigație împotriva guvernatorului, suspendată în 2021 din cauza ingerințelor politice, le-a cifrat pentru ziarul The National la până la 1 miliard de dolari. "A participa la investigațiile străine este o strategie pentru a controla banii și a-i aduce înapoi în Liban. Le permite să revizuiască ce se întâmplă în proceduri", notează Wakim.