Adulții tind din ce în ce mai mult să-și izoleze copiii de lumea reală, modelându-le mediul după bunul plac. Un exemplu este înlocuirea tradiționalei Zile a Mamei cu Ziua Familiei, pentru a nu supăra pe nimeni. Problema nu este la copii, care au capacitatea de a înțelege diferențele, ci la adulții care îi supraprotejează într-un mod aproape patologic.

A înțelege diversitatea înseamnă tocmai asta: să știi că nu toată lumea este la fel, dar mamă avem toți, fie că o cunoaștem sau nu. Este un adevăr la fel de fundamental ca și faptul că suntem bipede. Ce fel de viitori cetățeni vor fi acești copii privați de orice element cât de mic inconfortabil din mediul lor? Cei care am crescut în medii variate nu am cerut niciodată școlii să se schimbe pentru a ni se adapta. Aceasta nu înseamnă ascunderea diferențelor, ci aducerea și adăugarea lor la întreg, pentru a cunoaște alte realități, alte moduri de a fi și de a vedea lumea.

Dacă am urma logica renunțării la Ziua Mamei pentru a fi inclusivi, atunci ar trebui să renunțăm la Crăciun, la Săptămâna Mare, la toate sărbătorile pe care nu le celebrează fiecare copil în parte. Ar trebui chiar să renunțăm la Ziua Drepturilor Omului și la predarea valorilor democratice, deoarece, potrivit unora, sunt profund eurocentrice și colonialiste. Pentru a nu jigni creaționiștii, n-ar trebui să mai predăm teoria evoluției? Am vorbit cu profesoare care nu vor să predea feminismul în clasă pentru a nu perturba elevii din familiile tradiționale sau care nu abordează tema diversității religioase și a ateismului pentru a nu provoca plângeri din partea credincioșilor.

Copiii de azi sunt privați de capacitatea de a crește și de a se întări în fața unei lumi care nu este întotdeauna așa cum ne-am dori, iar acest lucru îi va face mai intoleranți la orice frustrare, oricât de mică, dar și intoleranți față de semenii lor atunci când aceștia sunt diferiți. Ei nu ne-au cerut asta; noi, adulții, suntem cei care i-am crescut în bule căptușite. Acestea se vor sparge când vor ieși din ele.