Lideri religioși din Spania care l-au cunoscut pe cardinalul american Robert Francis Prevost înainte de recenta sa numire într-o funcție înaltă la Vatican îl descriu ca fiind o persoană de dialog, cosmopolită și dedicată slujirii celorlalți. Perioada în care a condus Ordinul Augustinilor și vizitele sale în comunitățile din toată țara au lăsat o amprentă distinctă.

Miguel Ángel Martín, secretarul general al Ordinului Sfântului Augustin, care a lucrat sub conducerea lui Prevost la Roma între 2001 și 2013, îl caracterizează ca fiind un om „liniștit, nu excesiv de expresiv și senin”. „Nu este un om al deciziilor drastice, dar este conciliant, acceptă sugestii și este o plăcere să lucrezi cu el”, notează Martín. El adaugă că Prevost, la prima vedere puțin retras, devine rapid comunicativ. „Cred că are un caracter potrivit pentru acest moment turbulent și dificil. Acum este oportun să nu ne blocăm în poziții radicale și să dialogăm”, subliniază Martín.

Pe parcursul celor două mandate ca Prior General al Augustinilor, Robert Francis Prevost a condus ordinul în peste 40 de țări. Această cale nu a fost ușoară. Martín își amintește că, deși lui Prevost „îi plăcea foarte puțin să sancționeze”, a fost nevoit să excludă călugări din ordin care încălcau votul de sărăcie sau aveau alte probleme. Conducerea ordinului se făcea de la Roma, unde Prevost se consulta zilnic cu șase consilieri. Printre țările cu cei mai mulți augustini se numără Statele Unite, Mexic, Spania și Peru, deși acum ordinul este în creștere în Asia și Africa.

În ultimele două decenii, Robert Francis Prevost a vizitat în mod repetat comunitățile augustiniene din Andaluzia și Castilia și León. Vicarul general al Episcopiei din Huelva, Emilio Rodríguez, îl descrie ca fiind „foarte apropiat și în același timp timid, dintre cei care te privesc în ochi”. Rodríguez remarcă serviabilitatea și simplitatea sa: „Nu avea nicio problemă să-i servească pe alții la masă”. El subliniază, de asemenea, cosmopolitismul real al lui Prevost, care „a cunoscut cum trăiesc oamenii și călugării, știe cum suntem”. Prevost nu evita subiectele delicate, cum ar fi celibatul, demonstrând angajamentul față de consens și comuniune – o calitate pe care Rodríguez o consideră darul său fundamental.

Carmen Figueroa, șefa comunității augustinelor din Huelva, își amintește o vizită în timpul căreia Prevost, văzând o păpușă îmbrăcată ca postulantă, a exclamat: „Ce măicuță mică!”, provocând râsetele surorilor. El le încuraja să continue viața contemplativă, dar mai ales pe cea educațională, pe care o considera fundamentală. Augustinienii din Huelva gestionează școli, parohii și lucrează cu deținuții.

În timpul vizitei sale la colegiul Los Olivos din Malaga în 2007, Prevost l-a impresionat pe directorul centrului, părintele José Luis Sánchez, prin atenția sa față de personalul de serviciu. „Am învățat de la el această valoare. Cobora în fiecare zi să mulțumească lucrătorilor din bucătărie, celor care le-au pus mâncarea, și petrecea un timp cu ei”, povestește Sánchez.

Agustín Herrero, priorul augustinienilor din Malaga, își amintește că Prevost i-a spus că a fost mereu misionar și că dorea să rămână așa, chiar și după ce a fost numit episcop în Peru, care era, de altfel, o zonă de misiune și o dieceză foarte umilă. Herrero îl descrie pe Prevost ca fiind „o persoană apropiată, simplă și smerită în relații”, dar subliniază în special capacitatea sa de a asculta și de a primi. „Simți că înțelege ce-i spui, că apreciază și ține cont, chiar își ia notițe. Acesta este un dar în ziua de azi”, subliniază Herrero. El vede în Prevost „un păstor de turmă, cineva foarte apropiat de oameni, care știe să gestioneze foarte bine relațiile umane”. Este convins că recenta numire a lui Prevost va fi un succes.

În Castilia și León, cardinalul Prevost a participat în septembrie anul trecut la evenimente în onoarea Sfintei Tereza în Ávila și s-a întâlnit cu colegi în Salamanca, Valladolid și Palencia, care îi subliniază profilul „apropiat și profund”, atribuindu-i parțial proximitatea față de credincioși. Ca lider al ordinului, era ambițios în ceea ce privește creșterea acestuia, dar și mulțumit de activitatea din Spania.

Pedro Blanco de la mănăstirea augustiniană din Salamanca își amintește vizitele repetate ale lui Prevost, remarcând interacțiunea sa „foarte apropiată, foarte veselă, simpatică și profundă, cu o mare deschidere de spirit”. Vorbind perfect spaniola, Prevost era foarte accesibil și asculta mult oamenii, o trăsătură importantă pentru rolul său, consideră Blanco.

José Luis del Castillo, priorul congregației din Valladolid, cea mai importantă din Spania, își amintește cum l-a cunoscut pe Prevost la Roma în 2001-2002. Îl descrie ca fiind „foarte rațional și un bun lucrător”, mereu foarte prudent în conducerea ordinului. Prevost nu păstra distanța, ci se comporta cu ceilalți călugări ca și cum ar fi fost frați, o atitudine pe care Del Castillo o leagă de experiența sa din Peru, unde a stabilit „relații orizontale” cu credincioșii. Del Castillo crede că experiența lui Prevost în America de Sud a contribuit la dezvoltarea sa personală și spirituală.

Lui Prevost îi plăcea ceea ce vedea în Spania, în special structura religioasă strâns legată de școli și învățământul secundar. Crede profund în educație, considerând-o esențială pentru America de Sud, și vizita frecvent școlile ordinului în timpul călătoriilor sale în Spania.