Soarele este o parte esențială a vacanțelor de vară, mai ales pentru cei care aleg destinații de coastă și plajă. Pe lângă faptul că este esențial pentru viață, radiațiile solare au beneficii importante asupra sănătății: de exemplu, îmbunătățesc starea de spirit, contribuie la controlul unor infecții cutanate și induc sinteza vitaminei D, care, la rândul său, favorizează mineralizarea osoasă.

Cu toate acestea, expunerea excesivă și fără protecție poate avea consecințe importante: de la arsurile solare tipice până la efecte mai grave, cum ar fi îmbătrânirea prematură a pielii sau apariția leziunilor cutanate. În domeniul bolilor alergice, este bine de clarificat că soarele, în sine, nu este un alergen. Ceea ce este cunoscut în mod popular ca alergie la soare include diverse afecțiuni ale pielii, dintre care se remarcă dermatita fotoalergică și urticaria solară.

Dermatita fotoalergică se manifestă ca un eczemă care produce mâncărime și afectează în principal zonele expuse la lumină. Urticaria solară, la rândul său, se manifestă cu erupții sau umflături însoțite de mâncărime. Deși ambele reacții sunt diferite în ceea ce privește originea lor, au în comun faptul că sunt declanșate de expunerea la soare.

Reacțiile fotoalergice sunt un tip special de reacții de hipersensibilitate. Pentru a avea loc, este necesar contactul prealabil cu o substanță care, combinată cu lumina solară, se transformă într-un agent capabil să declanșeze un răspuns imunitar. Acest tip de reacție necesită ca persoana să fi fost sensibilizată anterior: adică nu apare la primul contact. Alergenii care reacționează cel mai frecvent după expunerea la lumină sunt medicamentele antiinflamatoare cu utilizare topică și unele componente ale cremelor de protecție solară.

Într-adevăr, anumite unguente și alte preparate cu acțiune locală pentru a calma durerile și disconfortul muscular sau articular conțin substanțe potențial fotoalergice, printre care se remarcă ketoprofenul, etofenamatul, piroxicamul sau diclofenacul. Deoarece sunt aplicate direct pe piele, reacția apare numai în zonele tratate după expunerea la soare.

Pe de altă parte, există medicamente fototoxice, adică cele care, luate în cantitate suficientă și cu radiația adecvată, produc o erupție cutanată, similară unei arsuri, în zonele expuse la soare. Această reacție nu este considerată o alergie deoarece nu necesită sensibilizare prealabilă și, din acest motiv, poate apărea la primul contact cu medicamentul. Printre medicamentele cu efecte fototoxice binecunoscute se numără psoralenii (care sunt utilizați pentru tratamentul psoriazisului), fenotiazinele (antipsihotice), antibiotice precum tetraciclinele sau chinolonele sau unele diuretice (tiazide și furosemid).

Cum se identifică agentul responsabil: diagnosticarea prin fotopatch

Diagnosticul reacției fotoalergice începe cu o anamneză amănunțită, menită să identifice un posibil agent fotosensibilizant la care pacientul ar fi putut fi expus. Testul cel mai adecvat pentru determinarea cu precizie este fotopatch-ul. Acesta constă în aplicarea pe pielea spatelui a două baterii identice de alergeni suspectați timp de 48 de ore, după care una dintre ele este supusă radiației necesare pentru a produce eritem (roșeața pielii). În cazul în care una dintre substanțele testate este cauza unei reacții fotoalergice, va apărea un test pozitiv în zona iradiată și negativ în zona neiradiată.

Reacția poate varia de la simplu eritem până la formarea de vezicule sau chiar bule. Odată identificat agentul cauzal, pacientul va fi informat despre medicamentele, cosmeticele sau produsele care îl pot conține, pentru a evita noi contacte. Trebuie luat în considerare fenomenul de reactivitate încrucișată, prin care organismul reacționează cu fotoalergie la produse cu o anumită asemănare structurală. De exemplu, dacă alergenul detectat este ketoprofenul, acesta prezintă reactivitate încrucișată cu componente ale cremelor solare precum benzofenona și octocrilenul, prin urmare, trebuie excluse și protecțiile solare care le conțin.

Urticaria solară este o reacție rară, care se încadrează în cadrul urticariei induse și care este produsă printr-un mecanism de hipersensibilitate imediată împotriva unui fotoalergen necunoscut. La câteva minute după expunerea la soare apar erupții sau umflături în zonă, însoțite de mâncărime. Aceste simptome dispar spontan la încetarea expunerii, fără a lăsa urme. Când suprafața afectată este foarte mare, poate fi însoțită de simptomatologie generală, cum ar fi dureri de cap, greață, dificultăți de respirație sau hipotensiune.

Pentru a o diagnostica se face un fototest, adică expunerea pielii la diferite tipuri de lumină. Tratamentul constă în evitarea expunerii la soare, utilizarea unei fotoprotecții adecvate și administrarea de antihistaminice. Dacă cu aceste măsuri nu se reușește controlul bolii, pot fi utilizate alte opțiuni, cum ar fi fototerapia sau tratamente mai specifice, cum ar fi omalizumab.