Neurodivergența este un neologism care se referă la un mod diferit de a percepe și înțelege lumea, care se abate de la raționamentele obișnuite. Silvia Fuentes, psiholog specialist în terapie familială, explică faptul că creierul acestor copii procesează informațiile într-un mod semnificativ diferit față de grupul mediu de referință. Acest concept cuprinde o gamă largă de variații de dezvoltare, de la abilități înalte și tulburări din spectrul autist până la tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) sau dislexie.

Această formă de procesare mentală nu este întotdeauna ușor de detectat de către părinți, deoarece prezintă adesea caracteristici și trăsături aparent contradictorii. Trăsăturile tipice includ:

• Sensibilitate ridicată la stimuli externi, cum ar fi zgomotele puternice sau disconfortul corporal cauzat de etichetele hainelor.
• Atenție selectivă, care duce la dificultăți de concentrare asupra sarcinilor care nu motivează sau nu plac.
• Dificultăți în înțelegerea limbajului complex, în special a ironiei sau a expresiilor și frazelor fixe.
• Exprimarea emoțiilor într-un mod foarte intens.
• Mai puțină ușurință în gestionarea zonei sociale, inclusiv dificultăți în interpretarea normelor sociale și a limbajului non-verbal.

Belén Robles, cofondatoare a centrului de psihologie „Escuela Afectiva”, subliniază că gândirea copiilor neurodivergenți este adesea neconvențională, mai creativă și originală. Ei pot demonstra o capacitate unică de a rezolva problemele, realizând asocieri mai elaborate pentru vârsta lor. De exemplu, un copil ar putea folosi o roabă pentru a-și strânge jucăriile și a o numi „excavator spațial de obiecte”. De asemenea, este obișnuit ca acești copii să dezvolte un interes aproape obsesiv pentru anumite subiecte, cum ar fi dinozaurii, deși le este greu să mențină atenția asupra sarcinilor școlare care necesită concentrare prelungită.

Deși acest tip de gestionare cerebrală poate fi un obstacol în mediul academic, experții subliniază potențialul său. Silvia Fuentes menționează că, deși cunoașterea excesivă a unui subiect restrâns și necunoașterea altora poate fi limitativă, abilitățile specifice ale acestor copii pot fi valoroase în viitor pentru profesii mai creative, precum arhitectura, designul grafic sau artele plastice.

Când părinții descoperă că copilul lor are o gândire cu aceste particularități, li se recomandă să contacteze profesioniști (pediatru sau psiholog) pentru informare și orientare. Specialiștii subliniază că nevoia de intervenție psihologică este marcată de faptul dacă minorul are sau nu probleme în a se descurca în viața de zi cu zi. Scopul este de a înțelege nevoile individuale ale copilului și de a-i oferi sprijinul necesar, inclusiv asistență psihologică și adaptări școlare, pentru a-i facilita dezvoltarea și integrarea. Termenul de „gândire neurodivergentă” a apărut pentru a pune accentul pe abilitățile și particularitățile persoanei, fără a o încadra în patologii.