Autorul împărtășește observațiile sale despre vizita la o brutărie, unde vânzătoarea folosește mănuși de unică folosință. În acest articol, autorul își exprimă opinia că utilizarea mănușilor în astfel de locuri poate fi nu numai inutilă, ci și potențial dăunătoare.

Autorul începe prin a descrie așteptarea la vitrina brutăriei, unde vânzătoarea scoate produse de patiserie. El observă că vânzătoarea poartă mănuși, care nu arată deloc noi. Autorul subliniază că aceste mănuși sunt un fel de echivalent al husei pentru canapea, care nu este niciodată spălată.

Autorul descrie întregul proces de servire, inclusiv atingerea produselor de patiserie, utilizarea cântarelor, spălarea vaselor și manipularea banilor. El observă că, ca urmare, în produsele de patiserie mâncate se pot găsi urme din tot ce a intrat în contact cu mâna vânzătoarei: de la cârpe și cutii până la bani și mănușile în sine.

Autorul subliniază că mănușile creează un fals sentiment de siguranță atât pentru vânzător, cât și pentru cumpărător. El conchide că mănușile nu rezolvă problema igienei, ci mai degrabă o agravează.

La sfârșitul articolului, autorul ajunge la concluzia că nu va mai folosi niciodată mănuși în astfel de situații și invită pe toată lumea să se gândească la beneficiul real și la necesitatea utilizării lor.