Steatoza hepatică, cunoscută popular sub denumirea de ficat gras, reprezintă cea mai răspândită afecțiune cronică a ficatului la nivel mondial, afectând peste o treime din populație. Această condiție, adesea numită „invizibilă”, rămâne asimptomatică până în stadii avansate, moment în care poate progresa către complicații grave precum ciroza sau cancerul hepatic.

Specialiștii definesc ficatul gras ca o acumulare de peste 20% grăsime în interiorul organului. Această infiltrare are loc atunci când depozitele de grăsime subcutanată își depășesc capacitatea maximă de stocare, determinând transferul grăsimii către organele interne, inclusiv ficatul. Aceasta este denumită ulterior boala hepatică asociată cu disfuncția metabolică.

Obezitatea este un factor de risc major, aproape 80% dintre persoanele cu ficat gras fiind obeze. Un semnal de alarmă important este creșterea circumferinței abdominale, care ar trebui să determine o vizită la medic. Alți indicatori utili includ indicele de masă corporală (IMC) de 25 sau mai mult, în special în prezența hipertensiunii arteriale, hipercolesterolemiei sau diabetului de tip 2.

Diagnosticul precoce al ficatului gras implică o serie de instrumente. Testele de sânge pot indica niveluri ridicate de transaminaze, enzime metabolice care, deși nu sunt extrem de sensibile, pot sugera prezența afecțiunii. În caz de suspiciune, se efectuează o ecografie abdominală pentru a evalua gradul de infiltrare a grăsimii.

Evoluția bolii progresează de la steatoză (acumularea de grăsime) la fibroză (apariția cicatricilor), apoi la ciroză (deteriorare severă a țesutului și disfuncție organică) și, în cele mai grave cazuri, poate crește riscul de carcinom hepatocelular (cancer de ficat).

„Dacă ficatul gras persistă și nu este inversat, apare ciroza, un fel de «moarte» a țesutului inflamat și deteriorat.”

Prevenția și tratamentul ficatului gras sunt strâns legate și se bazează pe două recomandări esențiale: adoptarea unei diete mediteraneene sănătoase și practicarea exercițiilor fizice regulate (două ore de exerciții aerobice și două sesiuni de forță pe săptămână). O pierdere în greutate de 3-5% poate reduce semnificativ grăsimea hepatică, iar o scădere de 7-10% poate chiar inversa inflamația. În cazurile avansate, terapiile farmacologice sau chirurgia bariatrică pot fi luate în considerare.

Prevalența în creștere a ficatului gras este o consecință directă a stilului de viață modern, caracterizat de diete bogate în alimente procesate, zahăr și grăsimi saturate, precum și de sedentarism. Intervenția precoce este crucială, deoarece ficatul gras este o afecțiune reversibilă dacă este abordată la timp, sub îndrumarea specialiștilor.