Recent, la o apariție publică în Valencia, a avut loc o întâlnire uimitoare care a făcut-o pe autoare să se gândească la influența trecutului asupra prezentului. În tinerețe, autoarea a cunoscut un bărbat pe care îl numește „domnul X”. El a fost nu numai un mentor, ci și un critic sever care i-a călit caracterul autoarei.

După ani de zile, la o întâlnire cu un scriitor, autoarea a citit un text despre influența asupra creației. Și deodată, în sală l-a văzut – „domnul X”, stând în primele rânduri. Aceeași privire, aceeași ochi, ca o fantomă din trecut.

După citirea textului, când prezentatorul a pus o întrebare despre origini, autoarea a povestit despre domnul X, despre influența lui și despre faptul că acesta nu mai este în viață. În sală s-a auzit un șoaptă de uimire. Pentru a netezi situația, autoarea a spus că în sală este cineva foarte asemănător cu domnul X și a adăugat: „Mulțumesc, domnule X”. Bărbatul a zâmbit.

După eveniment, când sala s-a golit, el a rămas să stea, uitându-se la scenă și la telefonul său. Autoarea a făcut o fotografie în mod discret, după care s-au despărțit. Afară strălucea soarele, iar timpul și spațiul parcă râdeau de ei.

Această întâlnire a fost o reamintire a influenței trecutului, despre oamenii care au lăsat o amprentă de neșters în viața noastră, chiar dacă fizic nu mai sunt prin preajmă.