Concertul trupei Coldplay a stârnit dezbateri despre practica controversată „kiss cam”, unde operatorul selectează cupluri din mulțime și le transmite pe un ecran uriaș, îndemnându-i să se sărute. Autorul articolului reflectă asupra limitelor publicității și intimității în lumea modernă.

Acceptăm cu ușurință camerele de supraveghere în locuri publice, sacrificând o parte din intimitatea noastră pentru siguranță. Cu toate acestea, în același timp, aplaudăm situațiile în care spațiul nostru personal este expus public, așa cum se întâmplă cu „kiss cam”. Nu este vorba doar de a arăta sentimente în fața a mii de spectatori, ci și de potențialele consecințe care pot rezulta dintr-o astfel de publicitate.

Autorul subliniază ambiguitatea situației: oamenii mint la muncă, inventează scuze pentru a evita întâlniri nedorite, dar în același timp sunt de acord să fie obiectul atenției camerei la concert. Această situație ridică întrebări despre limitele consimțământului și despre modul în care divertismentul modern ne poate afecta spațiul personal.

„Kiss cam” este considerată o formă de control, acoperită de divertisment. Ea dictează o anumită reacție, cere manifestarea fericirii, lipsind oamenii de alegere. Autorul își exprimă îngrijorarea că o astfel de practică poate duce la consecințe imprevizibile care depășesc divertismentul inofensiv.