În câteva cuvinte
Datele Ministerului Educației din Spania indică o scădere record a ratei de repetenție în învățământul secundar și la liceu, un rezultat al legii Lomloe. Reforma a făcut din repetarea anului o măsură excepțională, dar experții subliniază nevoia de programe suplimentare de sprijin pentru elevi.
Numărul elevilor care repetă anul de studiu în învățământul secundar obligatoriu (ESO) și la Bachillerato în Spania a scăzut la cel mai mic nivel din istorie (fără a lua în considerare anul școlar 2020-2021, când regulile de promovare au fost extraordinar de flexibilizate din cauza pandemiei).
Rata de repetenție în ESO a scăzut la 6,8%, iar la Bachillerato, la 4,9%. Deși în învățământul primar (Primaria) a înregistrat o ușoară creștere, până la 1,4%, nivelul rămâne aproape insesizabil. Această cifră confirmă efectele legii educației Lomloe, aprobată în 2020, care a avut printre obiectivele sale reducerea unei rate care aproape tripla media din țările dezvoltate.
Rata de repetenție pentru anul școlar trecut – date publicate recent de Ministerul Educației – a scăzut cu un punct la Bachillerato, ajungând la 4,9%, și cu două zecimi de punct la ESO, până la 6,8%. În Primaria, rata a crescut cu trei zecimi de punct, după ce s-a prăbușit cu un an înainte, situându-se totuși la 1,4%.
Majoritatea criticilor împotriva schimbărilor legislative care reduc repetenția au venit din partea partidelor PP și Vox. Școlile private (atât cele subvenționate, cât și cele complet private), susținute tradițional de aceste partide, prezintă, totuși, rate de repetenție mult mai mici decât învățământul public, chiar dacă acesta din urmă a înregistrat o reducere mai mare anul trecut.
În Primaria, rata de repetenție în școlile publice este de 1,6%; în cele subvenționate, de 0,9%, iar în cele private fără subvenții, de 0,2%. În ESO, rata în școlile publice este de 8,2% (cu jumătate de punct mai puțin decât anul precedent); în cele subvenționate, de 4,2% (cu o zecime mai mult decât anul anterior), iar în cele private, de 1% (fără variații). La Bachillerato, rata de repetenție în școlile publice este de 5,9%, iar în cele private (statisticile oficiale nu disting în această etapă între subvenționate și complet private), de 2,4%.
Unul dintre aspectele frapante ale datelor, subliniază Lucas Gortazar, director adjunct la EsadeEcPol, este că în ESO procentul elevilor repetenți scade între al doilea și al patrulea an de studiu, în timp ce crește, și în mod clar, cu jumătate de punct, în primul an, până la 7,5%. Cauzele pot fi diverse, dar Gortazar nu exclude ca aceasta să fie o consecință neprevăzută a marii scăderi a ratei de repetenție înregistrate în Primaria. Unele cercetări sugerează, de fapt, că repetenția ar putea fi mai utilă în Primaria, în special în prima jumătate a etapei.
De asemenea, se constată o reducere a decalajului de gen. Continuă să existe mai mulți băieți repetenți decât fete. Dar diferența dintre ei s-a redus odată cu noile reguli de promovare. În anul școlar 2019-2020, rata de repetenție a elevilor la Bachillerato a fost de 9,3%, iar a elevelor, de 6,8%, în timp ce anul trecut a fost de 5,7% și 4,1% respectiv. În ESO, în aceeași perioadă, rata băieților a scăzut de la 9,9% la 7%, iar a fetelor, de la 7,8% la 5,6%. Și în Primaria, rata la băieți a trecut de la 2,5% la 1,5%, iar la fete, de la 2% la 1,2%.
Statisticile Ministerului Educației nu oferă, deocamdată, date defalcate privind repetenția între studenții spanioli și străini. Dar oferă date pe comunități autonome, care reflectă diferențe semnificative. Cele trei comunități cu cea mai mare rată de repetenție în Primaria sunt Murcia (3,1%), Castilla-La Mancha (2,4%) și Aragón (2,3%). Și cele trei cu cea mai mică rată sunt Catalonia (0,3%), Asturias și Baleare (0,8% în ambele). În ESO, printre cele cu cele mai mari rate se numără din nou Murcia și Castilla-La Mancha (8,9% în ambele), urmate de Comunitatea Valenciană (8,8%). Și cele cu cele mai mici rate sunt Catalonia (2,6%), Asturias (4,1%) și Țara Bascilor (4,8%). La Bachillerato, cele mai mari rate de repetenție sunt în Baleare (6,4%), Murcia (6,3%) și Castilla-León (5,6%). Cele mai mici rate sunt în Țara Bascilor (2,8%), Galicia (3,3%) și Aragón (3,3%).
Legea Lomloe nu doar a subliniat că repetenția ar trebui să devină o măsură excepțională (așa cum au făcut și legile educației anterioare), ci a introdus măsuri pentru ca acest lucru să se întâmple efectiv. Se poate repeta o singură dată în Primaria – și doar la sfârșitul fiecărui ciclu al etapei, adică în anii pari, ceea ce generează o cadență bianuală care explică probabil ușoara creștere de anul trecut – și de două ori în total pe parcursul învățământului obligatoriu.
Promovarea în anul următor a fost, de asemenea, decuplată de numărul specific de materii promovate (tradițional se repeta cu mai mult de două materii nepromovate, deși existau excepții). Decizia aparține acum întregului colectiv didactic, care trebuie să evalueze dacă măsura va ajuta elevii să-și îmbunătățească parcursul academic. Datele indică faptul că, de obicei, nu se întâmplă așa. Repetarea anului de studiu este unul dintre cei mai buni predictori ai eșecului școlar și abandonului școlar timpuriu. Și, în plus, este foarte costisitoare și deturnează resursele de la măsuri mai eficiente pentru îmbunătățirea performanțelor elevilor, cum ar fi orele de recuperare în grupuri mici.
Mai multe comunități autonome, precum Madrid, Andalusia și Castilla-La Mancha, au aprobat norme care, conform Ministerului Educației, denaturau noile reguli de promovare, stabilind majorități consolidate pentru ca echipele didactice să poată decide ca un elev să treacă în anul următor cu mai mult de un anumit număr de materii nepromovate. Totuși, tribunalele superioare de justiție au anulat aceste reglementări autonome, considerând că invadau legislația de bază.
Reducerea repetenției, o măsură care penalizează în special elevii dezavantajați – conform unui calcul EsadeEcPol bazat pe rezultatele ultimului raport PISA, cea mai mare evaluare internațională –, poate fi considerată un pas pozitiv. Dar este evident că, prin ea însăși, nu îmbunătățește performanța elevilor care au probleme. Experții avertizează că pentru aceasta sunt necesare programe ample, stabile și gratuite de sprijin în școli. Un exemplu este cel anunțat de guvern la începutul anului 2024 cu o alocare de 500 de milioane de euro, sumă pe care Ministerul Educației spera să o dubleze, dar care a fost în cele din urmă lansată cu mai puțin de o cincime din fondurile inițial prevăzute din cauza lipsei unui Buget General de Stat aprobat.
