Într-o lume în care absurdul devine adesea realitate, iar legile sunt uneori surprinzătoare prin ciudățenia lor, autorul reflectă asupra naturii interdicțiilor și asupra a ceea ce încercăm să reglementăm.

Articolul ridică întrebarea de ce ne străduim să transformăm chiar și lucruri fundamentale, precum gravitația, într-un subiect de legislație. Autorul observă ironic că gravitația nu se preocupă de legile pe care le inventăm, deoarece aceasta își urmează propriile reguli.

Sunt discutate diverse interdicții, de la cele evidente (omorâre) până la cele aparent ciudate (de exemplu, interzicerea tragerii apei în Elveția după ora 22:00). Autorul subliniază că se interzice, în principal, ceea ce poate fi evitat, iar legal este reglementat ceea ce poate fi controlat. Sunt date exemple amuzante, cum ar fi interzicerea numirii porcilor Napoleon în Franța sau interzicerea discuțiilor cu șoferii de autobuz.

În final, autorul ajunge la concluzia că încercările de a reglementa totul și pe toți par adesea comice, mai ales atunci când vorbim despre forțe ale naturii, cum ar fi gravitația. Articolul propune să ne gândim la limitele dintre necesitate și absurd în viața noastră, inclusiv în sfera legislativă.