
În câteva cuvinte
Acordul de încetare a focului în Marea Neagră, mediat de SUA, este fragil și plin de incertitudini. Atât Rusia, cât și Ucraina și-au exprimat rezerve cu privire la limitele operațiunilor militare, iar ridicarea sancțiunilor asupra exporturilor rusești rămâne o problemă controversată. Viitorul acordului depinde de respectarea clauzelor și de evitarea escaladării conflictului în zonă.
Un acord de încetare a focului în Marea Neagră a fost aproape de a eșua după trei zile de negocieri intense în Arabia Saudită. Până în ultimul moment, nu era clar dacă pactul dintre Rusia, Ucraina și Statele Unite ar putea fi semnat. Un efort negociatoriu final al Casei Albe a permis marți acordul Rusiei pentru o viitoare încetare a ostilităților maritime. Washington a acționat direct, fără a ține cont de obiecțiile Ucrainei, angajându-se față de Kremlin să "faciliteze redresarea" exporturilor agricole rusești pe piața internațională, sever limitate de tarifele și sancțiunile aliaților occidentali ai Ucrainei.
Finalul negocierilor de la Riad a fost dramatic. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a afirmat marți după-amiază că nu se poate ajunge la o încetare a focului în Marea Neagră, deoarece Ucraina nu s-a angajat să "garanteze" interesele rusești. Lavrov nu a specificat la ce "garanții" se referea, dar a amintit că, potrivit versiunii Kremlinului, Kievul nu a respectat clauzele propuse de Turcia în acordul privind cerealele din 2022. Acest pact a fost în vigoare timp de un an, între 2022 și 2023, fiind posibil datorită medierii președintelui turc Recep Tayyip Erdogan și a secretarului general al Națiunilor Unite, António Guterres.
În 2022, au fost stabilite coridoare maritime pentru navele comerciale care exportau cereale și alte produse agricole ucrainene. Echipe rusești inspectau încărcătura navelor pentru a se asigura că transportă conținutul specificat în tratat. Acordul încheiat acum cu Washington nu specifică acest lucru, dar Kremlinul a insistat să reia aceste inspecții.
Putin nu a reînnoit acordul, invocând faptul că Europa și SUA nu au răspuns cu o relaxare a sancțiunilor asupra exporturilor agricole rusești și că Ucraina nu și-a încetat atacurile asupra flotei ruse din peninsula Crimeea. Rusia, la rândul său, a bombardat porturile civile ucrainene în perioada acordului.
Lavrov nu mințea. Volodimir Zelenski a recunoscut marți, într-o conferință de presă, principalul obstacol: guvernul său era contrar ridicării restricțiilor comerciale asupra exporturilor maritime agricole și de fertilizatori rusești. Aceste produse sunt limitate de tarife și sancțiuni impuse de Occident după invazia Ucrainei. Aceste sancțiuni, a spus președintele ucrainean, trebuie menținute deoarece servesc drept instrument de presiune pentru o viitoare negociere a păcii.
Condițiile rusești
Postul Fox a raportat că Mike Waltz, consilier pentru Securitate Națională al Casei Albe, a sunat la Moscova în ultimul moment marți pentru a putea emite comunicatul în care se confirma că Rusia acceptă acordul. Documentul semnat cu Washington afirmă: "SUA vor ajuta Rusia să redobândească accesul exporturilor sale agricole și de fertilizatori pe piața internațională, să reducă costurile asigurărilor maritime și să permită accesul la porturi și sisteme de plată pentru aceste operațiuni".
Kremlinul a specificat și mai mult ce este necesar pentru "a începe implementarea acordului": prima măsură este ridicarea sancțiunilor asupra principalelor entități bancare rusești specializate în tranzacțiile agricole internaționale, afirmă Kremlinul. Black Sea Institute, un centru ucrainean de studii privind traficul maritim și dreptul internațional în Marea Neagră, a publicat în martie un raport în care preconiza deja că un armistițiu va duce la îmbunătățirea condițiilor de export ale Rusiei și că următorul pas posibil "este ridicarea sancțiunilor împotriva companiilor rusești care exportă țiței". Rămâne de văzut ce va decide Uniunea Europeană, care are un rol decisiv în regimul sancționator asupra economiei invadatorului.
Marea Neagră este de o importanță economică fundamentală atât pentru Rusia, cât și pentru Ucraina. De acolo ies exporturile lor maritime către Asia și Marea Mediterană. Dar pentru Ucraina este o chestiune de supraviețuire, deoarece porturile din provincia Odesa sunt singura sa ieșire maritimă către piața internațională. Capacitatea sa maritimă a fost sever limitată de ocuparea rusă a porturilor sale din Marea Azov.
Dar Ucraina a transformat nevoia în virtute, mai ales începând cu 2023, când s-a rupt acordul privind cerealele. Ceea ce s-a realizat a fost una dintre marile victorii strategice ale Ucrainei în război: serviciile speciale ale forțelor ucrainene au făcut ravagii cu dronele maritime și aeriene împotriva flotei ruse, forțând retragerea navelor rusești în apele estice ale Mării Negre. Acest lucru a permis Ucrainei să reluarea traficului maritim urmând linia coastei, mai întâi cea a provinciei Odesa și apoi accesând apele suverane ale țărilor NATO, România, Bulgaria și, în cele din urmă, Turcia.
Rusia a limitat drastic spațiul din Marea Neagră în care navigă navele sale. Puține nave se expun în larg și o fac în operațiuni rapide, mai ales pentru a trage rachete de croazieră Kalibr care lovesc ținte pe teritoriul ucrainean la sute de kilometri distanță. Comunicatul semnat de SUA cu Rusia nu specifică dacă utilizarea rachetelor Kalibr ar încălca încetarea focului. Documentul indică doar că "SUA și Rusia au convenit să asigure o navigație sigură, să elimine utilizarea forței și să prevină utilizarea navelor comerciale în scopuri militare". Același lucru este stabilit și în acordul bilateral cu Ucraina.
Obiective militare
Dmitro Pletenchuk, purtătorul de cuvânt al Marinei ucrainene, a menționat luni la Radio Svoboda amenințarea rachetelor Kalibr și s-a întrebat dacă încetarea focului înseamnă și că rachetele și dronele flotei ruse din peninsula Crimeea, anexată ilegal de Moscova în 2014, nu ar putea fi utilizate. Invadatorul se poate întreba același lucru: vor fi ținte legitime activele flotei ruse din Marea Neagră aflate pe uscat? Cel mai important lucru pentru Ucraina, potrivit lui Pletenchuk, este ca porturile Odesa, Herson și Nikolaev să nu mai fie ținta atacurilor.
Ucraina, ca și Rusia, și-a prezentat condițiile dincolo de documentul convenit cu SUA. Ministrul Apărării, Rustem Umerov, a cerut noi întâlniri pentru a stabili detaliile armistițiului maritim. El a subliniat că Kievul va considera o încălcare a armistițiului faptul că navele de război rusești "navighează dincolo de partea de est a Mării Negre", adică în afara apelor teritoriale rusești. Umerov nu menționează porturile și apele Crimeei, dar o revendicare ucraineană de la anexarea din 2014 este ca acestea să părăsească peninsula, lucru care deocamdată pare imposibil.
Suspiciunile legate de o mișcare nerestricționată a navelor militare rusești în Marea Neagră nu sunt doar ucrainene. Bulgaria și România au făcut cunoscut prin Financial Times, pe baza unor surse anonime, suspiciunile lor cu privire la ceea ce ar putea conveni Rusia și SUA.
Marea Neagră a devenit proeminentă în timpul războiului din cauza "militarizării sale ridicate", dar și din cauza "greutății comerciale și geopolitice considerabile" pe care o are în procesul de extindere a Uniunii Europene, potrivit unui raport din martie al Centrului Internațional pentru Apărare și Securitate (ICDS). Această organizație baltică de studii avertizează asupra dominației pe care Rusia vrea să o stabilească în acest spațiu important pentru comerțul către Asia și asupra urgenței ca UE să răspundă la aceasta.
Planul Regatului Unit și al Franței de a garanta un posibil acord de pace include și desfășurarea în Marea Neagră a navelor de război și a avioanelor europene. Într-o analiză publicată în martie, centrul american de studii Atlantic Council evidențiază același lucru: "Chiar dacă se ajunge la un acord de pace, regiunea Mării Negre va continua să fie un spațiu disputat, militarizat și instabil". "Rusia lansează frecvent atacuri de război hibrid împotriva vecinilor săi, iar un pact pentru pace nu va limita Kremlinul să continue să se amestece în aceste locuri", indică Arnold C. Dupuy de la Atlantic Council.