Peste trei decenii au trecut de la evenimentele tragice din 6 și 7 noiembrie 1985, când Palatul de Justiție din Bogotá, Columbia, a fost asediat. În ciuda numeroaselor investigații, rapoarte și mărturii, multe piese ale acestui puzzle istoric rămân neclare, în special cele legate de implicarea Statelor Unite.

O parte semnificativă a adevărului despre reocuparea Palatului se află în documente pe care Statele Unite le mențin secrete. Arhivele Comandamentului de Sud, ale Pentagonului și ale Agenției de Informații pentru Apărare (DIA) sunt considerate esențiale pentru a elucida deciziile luate și consecințele acestora de către serviciile de informații columbiene și nord-americane, precum și identitatea direct responsabili.

În septembrie 2023, ONG-ul american National Security Archives (NSA) a publicat documente ale Departamentului de Stat și rapoarte de informații ale Pentagonului care dezvăluie detalii despre acțiunile întreprinse de Armata Columbiană cu consiliere din partea serviciilor de informații americane. Printre acestea se numără răspunsul rapid și eficient al Statelor Unite, care au trimis un avion C-130, trei specialiști în explozibili și trei agenți de informații, echipați cu explozibili C4 și un cordon detonant. Un alt document menționează că personalul ambasadei americane a menținut contact telefonic cu două persoane din interiorul Palatului, una dintre ele aflată în biroul Curții Supreme de Justiție, care transmiteau actualizări în timp real despre operațiunea de reocupare.

Aceste documente recent publicate ridică noi întrebări. De exemplu, au folosit militarii materialul de război american pentru a arunca în aer ușa metalică de la etajul al treilea, acțiune care a provocat victime? Aceasta rămâne o întrebare fără răspuns pentru victime, care au insistat atât în Columbia, cât și în Statele Unite, pentru declasificarea completă a arhivelor și eliminarea cenzurii din porțiuni cheie ale documentelor deja publice.

Fostul agent de informații José Dorado Gaviria a oferit unele răspunsuri în diverse interviuri, mărturisind despre execuțiile extrajudiciare din timpul reocupării și detaliind distribuția militară a operațiunii, precum și rolul determinant al corpului de informații. De asemenea, a afirmat că explozibilii trimiși de Comandamentul de Sud au fost folosiți în timpul operațiunii. Potrivit lui Dorado, chiar și ofițeri militari de rang înalt acționau conform planului de informații militare, fiind responsabili de controlul primului cerc de acțiune. El a legat acțiunile comandamentului militar de antrenamentul primit la Școala Americilor și de alinierea la politica nord-americană.

Mărturia fostului agent confirmă cele stabilite de Parchetul General în 2018, care a recunoscut că magistratul Carlos Urán a fost torturat și asasinat, iar ulterior corpul său a fost mutat între unitățile militare și Medicina Legală. Aceasta coincide și cu documentele Comisiei Adevărului din Columbia și ale Forensic Architecture, care detaliază parcursul unui grup de persoane calificate drept „suspecți”, arestate, torturate și, în unele cazuri, executate sau dispărute forțat.

Un oficial al Armatei a mărturisit Comisiei Adevărului că a ordonat și a participat la torturile aplicate unui număr de aproximativ 20 de persoane, între 7 și 15 noiembrie 1985. Mărturia sa a contribuit la reconstruirea distribuției centrelor de detenție și tortură, toate fiind supravegheate exclusiv de agenți de informații.

Chiar și după cererile statului columbian adresate Statelor Unite pentru declasificarea arhivelor, progresul a fost nul, domnind tăcerea atât în administrația Biden, cât și în cea Trump. Este remarcabil că aceleași instituții americane au colaborat cu comisii ale adevărului din țări central-americane precum El Salvador și Guatemala, declasificând același tip de material.

Pe măsură ce adevărul din Statele Unite rămâne ascuns, în Columbia nu există progrese semnificative în materie de justiție și reparație. Din 2014, când Curtea Interamericană a Drepturilor Omului a declarat responsabilitatea internațională a statului pentru crimele de dispariție forțată, execuție extrajudiciară, tortură și încălcarea garanțiilor judiciare, victimele așteaptă un avans clar și respectuos al demnității umane.