Hondurasul se confruntă cu alegeri cruciale, în care cetățenii trebuie să aleagă între continuitatea modelului de stânga al actualei președinte Xiomara Castro sau o schimbare spre un curs mai conservator. Scrutinul este marcat de o polarizare intensă și de acuzații reciproce de fraudă din partea principalilor candidați.

Intervenția fostului președinte american Donald Trump a adăugat un element suplimentar de tensiune. Trump l-a susținut public pe candidatul conservator Asfura din Partidul Național și i-a etichetat pe ceilalți doi pretendenți majori — Rixi Moncada (partidul de guvernământ Libre) și Salvador Nasralla (Partidul Liberal) — drept "comuniști", o etichetă ce generează temeri în anumite sectoare ale unei țări conservatoare.

Mai mult, Trump a anunțat intenția de a-l grația pe fostul președinte Juan Orlando Hernández (cunoscut sub numele de JOH), condamnat la 45 de ani de închisoare pentru legături cu traficul de droguri. Hernández este o figură repudiată în Honduras, fiind acuzat de proastă guvernare, gestionarea defectuoasă a pandemiei COVID-19 și deturnarea a aproximativ 200 de milioane de dolari din fondurile de securitate socială. Cu toate acestea, Asfura a îmbrățișat sprijinul lui Trump, prezentându-se ca "candidatul Washingtonului".

Un alt reprezentant al radicalismului conservator american care și-a arătat sprijinul pentru Asfura este Javier Milei, care a declarat că Asfura "reprezintă cel mai bine opoziția față de tiranii de stânga care au distrus Hondurasul". Cu toate acestea, analiștii sugerează că intervenționismul american este din ce în ce mai respins de populația honduriană, în special după lovitura de stat din 2009, ceea ce ar putea întoarce voturile împotriva candidatului susținut de SUA.

Dincolo de influența externă, miza alegerilor este gestionarea unor provocări interne semnificative:

• Lupta împotriva sărăciei endemice și a inegalității sociale.
• Combaterea corupției și a criminalității organizate.
• Răspunsul la dezastrele naturale și vulnerabilitatea la schimbările climatice.

Administrația președintei Castro a reușit o creștere economică moderată și a redus sărăcia, menținând în același timp un program cu FMI. Pentru a controla criminalitatea, Castro a impus o stare de urgență controversată, similară celei din El Salvador, acordând puteri extinse armatei, ceea ce a stârnit critici din partea organizațiilor pentru drepturile omului.

Alegerile sunt monitorizate de numeroase organizații naționale și internaționale, pe fondul îngrijorărilor legate de sistemul de transmitere a rezultatelor preliminare și de declarația armatei de a recunoaște doar numărătoarea oficială a voturilor.

Într-un context de incertitudine, Hondurasul, o țară de 11 milioane de locuitori afectată de sărăcie, violență și corupție, își decide viitorul.