Investigatorii germani întâmpină dificultăți în elucidarea completă a circumstanțelor sabotajului gazoductelor Nord Stream, eveniment petrecut în septembrie 2022, care a simbolizat influența rusă în Germania. Acest incident continuă să creeze tensiuni în relațiile internaționale, în special între Berlin, Varșovia și Kiev.

Autoritățile germane au identificat mai mulți suspecți implicați în exploziile care au avariat trei dintre cele patru conducte ale gazoductelor Nord Stream 1 și Nord Stream 2, care conectau direct Rusia cu Germania, ocolind teritoriile Ucrainei și Poloniei.

Situația este complicată de procedurile de extrădare. În Italia, unul dintre suspecți, cetățeanul ucrainean Serhii K., se află în detenție și a intrat în greva foamei, contestând extrădarea. Pe de altă parte, în Polonia, un tribunal a refuzat cererea de extrădare pentru un alt cetățean ucrainean, Vladimir Z., care a fost ulterior eliberat.

Perspectiva Poloniei asupra evenimentelor este distinctă de cea a Italiei, fiind marcată de neîncrederea istorică față de Germania și de o percepție mai acută a amenințării ruse.

Istoricul polonez Pawel Machcewicz afirmă: "În Polonia, unul dintre puținele subiecte asupra cărora majoritatea politicienilor și a opiniei publice sunt de acord este o evaluare foarte critică a politicii Germaniei față de Rusia. Nord Stream este văzut ca un exemplu elocvent al unei cooperări economice prea strânse între Germania și Rusia, care l-a ajutat pe Putin să acumuleze banii necesari pentru a lansa războiul împotriva Ucrainei".

Dilema semantică persistă: a fost un atac terorist? Un sabotaj? Sau un act de război legitim împotriva unei infrastructuri esențiale pentru președintele Vladimir Putin? Judecătorul polonez care a refuzat extrădarea lui Vladimir Z. a considerat că, în condiții normale, operațiunea ar fi fost un act de sabotaj, dar în contextul războiului, infrastructura era considerată "proprietate a agresorului", adică a Rusiei. Premierul polonez, Donald Tusk, a subliniat că problema nu a fost "distrugerea gazoductului", ci "construirea acestuia".

Guvernul german se află într-o poziție delicată, evitând să-i dea dreptate lui Tusk, dar și să-l critice direct, posibil din cauza "conștiinței vinovate" legate de ceea ce simbolizează Nord Stream pentru Polonia și Ucraina. Un purtător de cuvânt german a declarat: "Investigațiile sunt în curs. Nu vom face speculații".

Repercusiunile Nord Stream divizează Europa între o tabără pro-rusă și una pro-ucraineană, plasând Germania într-o dilemă: susținătoare a Ucrainei, dar și apărătoare a legilor pe propriul teritoriu.

Revizuirea erorilor trecutului este în desfășurare și ar putea afecta reputația cancelarilor care au promovat gazoductele, inclusiv creștin-democrata Angela Merkel și social-democratul Gerhard Schröder. După părăsirea funcției în 2005, Schröder a ocupat poziții bine remunerate în cadrul companiei rusești Gazprom, principalul acționar al Nord Stream.

Publicații precum Der Spiegel și The Wall Street Journal au dezvăluit că sabotajul a fost comis de o echipă de șase persoane, incluzând personal militar activ și civili cu experiență maritimă, și că ar fi avut aprobarea generalului Valeri Zaluzhnyi, fost șef al armatei ucrainene, acuzație negată de acesta. Detaliile complete – lunile de pregătire, închirierea unui iaht în Marea Baltică, scufundarea la 80 de kilometri adâncime, cine a știut ce și când au fost date ordinele – ar putea ieși la iveală în timpul procesului, care s-ar putea transforma într-un proces al Germaniei însăși, pentru anii în care interesele ambelor țări au fost strâns legate, în timp ce Rusia pregătea războiul.