Aniversarea monarhiei spaniole în Congres a scos la iveală diviziunile politice profunde care macină țara. Evenimentul, marcat de prezența unor figuri politice cheie, a fost dominat de o atmosferă de nostalgie pentru vremurile de consens, contrastând puternic cu polarizarea actuală.

Fostul președinte socialist, Felipe González, a fost primit cu o căldură surprinzătoare de către reprezentanții Partidului Popular (PP), în timp ce a fost ignorat de membrii propriei sale tabere politice. Această situație paradoxală subliniază fragmentarea și complexitatea peisajului politic spaniol.

Oratorii prezenți, printre care jurnaliști de renume, istorici și filosofi, au lăudat rolul istoric al Regelui Juan Carlos I, chiar dacă acesta nu a fost prezent la evenimente. Discursurile au evocat dorința după vechiul consens care a pavat calea democrației spaniole, opunându-l climei de disensiune și confruntare din prezent.

Sala Constituțională a Congresului, un loc încărcat de simbolismul tranziției democratice, a servit drept cadru pentru aceste reflecții. Îndemnurile la unitate și colaborare nu au reușit să atenueze tensiunile dintre Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) și PP, care continuă să manifeste o distanță vizibilă. Liderul PP, Alberto Núñez Feijóo, și miniștrii guvernamentali prezenți, precum Félix Bolaños, și María Jesús Montero, au avut interacțiuni minime. Prim-ministrul Pedro Sánchez nu a putut participa, fiind plecat la summitul G-20 din Africa de Sud.

Evenimentul s-a încheiat cu o fotografie de familie a membrilor regali, la care liderul opoziției, Feijóo, a lipsit, deși fusese menționat de Regele Felipe VI. În același timp, declarațiile controversate, precum cea a Isabel Díaz Ayuso care a rostit cuvântul "dictatură", au continuat să alimenteze o atmosferă politică deja înfierbântată.